ICCJ. Decizia nr. 249/2005. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 249/2005
Dosar nr. 5009/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 690 din 20 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.A.M. la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 27 lit. a) C. pen. şi la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat restul de 389 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 982 din 2 iulie 2002 a Judecătoriei Arad, urmând ca prin contopirea acestora cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 67 C. pen., inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a degradării militare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada detenţiei de la 27 martie 2003 la zi.
În baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 13.560.000 lei, 120 dolari S.U.A. şi 35 Euro.
S-a constatat consumată, în procesul analizelor de laborator, cantitatea de 0,06 gr. heroină.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 5.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în perioada 2002 – 2003, inculpatul a vândut în mod repetat, învinuiţilor D.A. şi M.I.S., diferite cantităţi de heroină, la data de 26 martie 2003, fiind depistat după ce a vândut învinuitului M.A., cantitatea de 0,03 gr. heroină. La percheziţia domiciliară în locuinţa inculpatului s-a mai descoperit cantitatea de 0,06 gr. heroină destinată consumului propriu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 535 din 22 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul M.A.M. solicita să fie achitat, întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu sunt dovedite, declaraţiile martorilor M.A., D.A. şi M.I.S. fiind lovite de nulitate absolută, având calitatea de învinuiţi în cauză.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel, referitoare la lipsa vinovăţiei cu privire la infracţiunea de trafic de droguri şi la nulitatea declaraţiilor celor trei martori audiaţi în cauză. Totodată, a susţinut că este numai consumator de droguri, situaţie în care pedeapsa aplicată este prea severă, cerând reducerea ei.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi, respectiv, de art. 4 din acelaşi act normativ, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., este corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal de constituire şi de percheziţie întocmite de poliţie la 26 martie 2003, declaraţiile martorilor asistenţi G.M. şi S.C., declaraţiile martorilor P.A., K.L., F.A., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţiile învinuiţilor M.A., D.A. şi M.I.S.) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că în perioada anilor 2002 – 2003, inculpatul M.A.M. a vândut, în mod repetat, lui D.A. şi lui M.I.S. (învinuiţi în aceeaşi cauză) diferite cantităţi de heroină, iar la data de 26 martie 2003, a fost depistat în timp ce vindea învinuitului M.A., cantitatea de 0,03 gr heroină. Cu ocazia percheziţiei efectuată la aceeaşi dată, în locuinţa inculpatului s-a mai descoperit cantitatea de 0,06 gr heroină, pe care acesta o deţinea pentru consum propriu.
Susţinerile inculpatului, în sensul că declaraţiile celor trei martori audiaţi în cauză ar fi lovite de nulitate absolută, nu pot fi primite, întrucât persoanele respective deşi iniţial au avut calitatea de învinuiţi, faţă de acestea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, situaţie în care aceştia au dobândit calitatea de martori aşa cum în mod corect, a reţinut instanţa de apel.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost individualizate, la stabilirea acestora, instanţa de fond respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 3851 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de acesta să fie respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 11 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada detenţiei de la 27 martie 2003 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr. 535 din 22 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 martie 2003 la 13 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2441/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 250/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
