ICCJ. Decizia nr. 253/2005. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 253/2005
Dosar nr. 6470/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 734 din 28 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 74 – art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.D.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus prevenţia de la 18 iunie 1999 (24 de ore).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată L.S.L., domiciliată în Bucureşti, nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 17 iunie 1999, inculpatul S.D.F. a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată L.S.L., în vârstă de 13 ani, fără consimţământul acesteia şi prin folosirea violenţei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei, prin reţinerea doar a prevederilor art. 197 alin. (3) C. pen., fără alin. (1) al aceluiaşi articol, cât şi inculpatul, care se consideră nevinovat de săvârşirea faptei imputată.
Prin Decizia penală nr. 638 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror şi de inculpat.
Împotriva hotărârii sus-menţionată au declarat recurs procurorul, considerând-o ca netemeinică în ce priveşte individualizarea pedepsei şi inculpatul, care a solicitat achitarea sa, fiind nevinovat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată.
Recursurile declarate sunt nefondate.
În acest sens fiind declaraţiile părţii vătămate L.S.L. în care a prezentat detaliat modalitatea în care inculpatul a acţionat, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi şi ale inculpatului date cu ocazia confruntării în care admite că este posibil să o fi violat, dar nu-şi aminteşte din cauza stării de ebrietate în care se afla.
Instanţa constată că s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Referitor la modul de individualizare a pedepsei, motiv de recurs comun al parchetului şi al inculpatului, se constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la fapta şi persoana inculpatului, reţinând corect circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi stabilind pedeapsa de 5 ani, aptăsă-şi atingă scopul represiv, dar şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În atare situaţie nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.
Examinând cauza în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care luate în considerare de instanţă din oficiu să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.D.F. împotriva deciziei penale nr. 638 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 260/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
