ICCJ. Decizia nr. 2608/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2608/2005
Dosar nr. 1711/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din 27 octombrie 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare şi
- distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 15 zile închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va efectua pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul C.C. a fost condamnat pentru aceleaşi fapte la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile A.S. suma de 28.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că inculpaţii C.V. şi C.C.V., împreună, la data de 4 noiembrie 2003, prin violenţă şi ameninţare au deposedat-o pe partea vătămată A.S. de suma de 7.000.000 lei şi un telefon mobil în valoare de 1.500.000 lei.
Se mai reţine în hotărâre că în aceleaşi împrejurări cei doi inculpaţi au lovit cu parul în parbrizul şi caroseria autoturismului părţii vătămate, cauzând o distrugere în valoare de 21.500.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel numai inculpatul C.V., solicitând în principal desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât partea vătămată nu a formulat plângere pentru infracţiunea de distrugere, şi procurorul nu a pus în mişcare acţiunea penală pentru această faptă.
De asemenea, atât în motivele de apel depuse în scris, cât şi oral prin apărătorul ales inculpatul a cerut achitarea sa întrucât nu a comis cele 2 infracţiuni, de tâlhărie şi distrugere.
Prin sentinţa penala nr. 77 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că partea vătămată a formulat plângere şi pentru infracţiunea de distrugere şi că la termenul de judecată din 27 octombrie 2004 procurorul a cerut extinderea procesului penal, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen., declarând că pune în mişcare acţiunea penală şi pentru această faptă, cerere admisă de instanţă.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El reiterează motivul invocat şi în apel, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executăriiîn condiţiile art. 81 C. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Participarea inculpatului C.V. este probată prin proces-verbal de consemnare a plângerii; proces verbal de identificare; declaraţia părţii vătămate, planşe foto; proces-verbal de confruntare; declaraţiile martorei R.D.D. coroborate cu declaraţiile făptuitorilor C.I., C.A. şi ale coinculpatului C.C.V.
Relevante sunt depoziţiile martorei R.D.D. şi ale părţii vătămate A.S. care subliniază participarea substanţială a inculpatului în iniţierea şi susţinerea acţiunii agresive care a avut ca urmare însuşirea banilor şi a telefonului mobil, precum şi avarierea autoturismului.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.
Aplicarea art. 81 C. pen., nu se poate face în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) C. pen., care prevede ca maxim o pedeapsă de peste 15 ani închisoare, alin. (3) de la art. 81 C. pen., menţinând expres că exceptează suspendarea executării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 77 din 28 februarie a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2613/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
