ICCJ. Decizia nr. 2618/2005. Penal. Amânare executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2618/2005
Dosar nr. 1735/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 787 pronunţată la data de 6 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 4360/2004, Tribunalul Dolj, secţia penală, a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnata B.M.
Condamnata solicitase amânarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată pentru un concurs de 3 infracţiuni de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 3335/2004, întrucât suferă de o boală care o pune în imposibilitate să suporte regimul de detenţie, în temeiul art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut din Raportul de expertiză medico-legală nr. 160/ AC7 din 12 noiembrie 2004 că M.B. este suferindă de tulburare afectivă bipolară, episod depresiv major, afecţiune ce poate fi tratată în reţeaua sanitară a D.G.P.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 49 pronunţată la data de 15 februarie 2005, în dosarul penal nr. 59/P/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată, obligând-o la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnata a declarat recurs, cu motivarea că soluţia este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a făcut o gravă eroare de fapt (art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.).
Condamnata a solicitat casarea hotărârilor şi amânarea executării pedepsei, ca urmare a admiterii cererii sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată şi sentinţa menţionată, în raport de critica formulată, constată că recursul este nefondat.
Motivul invocat nu se justifică.
Instanţele în mod corect au opiniat că nu se impune amânarea executării pedepsei câtă vreme condamnata suferindă poate suporta regimul de detenţie cu un tratament corespunzător ce i se poate administra şi în reţeaua sanitară a D.G.P.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul condamnatei.
În temeiul art. 191 şi art. 192 C. proc. pen., recurenta va suporta cheltuielile judiciare eferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.M. împotriva deciziei penale nr. 49 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2613/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Penal. Amînarea executării... → |
|---|
