ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Penal. Amînarea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 262/2005
Dosar nr. 3971/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 28 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca nefondată, cererea condamnatului J.D., de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 236/1998 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că executarea în continuare a pedepsei de către condamnat nu ar avea consecinţe grave pentru el şi familia sa, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, invocând aceleaşi motive, ca şi cele inserate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 240 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre recurată în termen legal, susţinându-se că cererea sa este întemeiată.
Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat.
Examinându-se lucrările dosarului şi hotărârea atacată se constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, în cauză, situaţia materială grea a familiei condamnatului este de durată, aşa că nu are caracter de împrejurare specială, de natura celei prevăzute în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.
Se constată, deci, că situaţia materială grea în care se află familia condamnatului nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de trei luni, limita prevăzută în lege.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 240 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2005. Penal. Amânare executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2629/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
