ICCJ. Decizia nr. 2629/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2629/2005
Dosar nr. 2531/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 4 martie 2003, Tribunalul Bihor a respins cererea de revizuire formulată de condamnaţii M.M., privind sentinţa penală nr. 111 din 7 iulie 1997 a Tribunalului Satu Mare pronunţată în dosar nr. 40/1997 modificată prin Decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosar nr. 1992/1998.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuienţii la câte 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, fiecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere faptul că împrejurările menţionate de condamnaţi în cererea lor nu se încadrează în motivele de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen condamnaţii, solicitând desfiinţarea şi modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire, fiind îndeplinite condiţiile legale.
Prin Decizia penală nr. 106 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile condamnaţilor, hotărâre ce a fost recurată legal.
În susţinerea recursului, condamnaţii invocă faptul că au intrat în posesia unui act notarial încheiat între partea vătămată şi inculpatul R.A., cetăţean maghiar, din care rezultă că autoturismul Lada 1200 care face obiectul infracţiunii de tâlhărie a fost dat de partea vătămată drept garanţie în contul sumei datorate.
Recursurile declarate de revizuienţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Examinând hotărârile atacate în raport cu aceste prevederi invocate de revizuienţi în cererea lor se constată că textul de lege menţionat nu este aplicabil, întrucât apărarea inculpaţilor privind garantarea unei datorii a fost cunoscută şi examinată de instanţe la judecarea cauzei, iar actul la care se face referire, încheiat în luna decembrie 1997, nefiind vorba de o împrejurare nouă care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpaţilor.
În consecinţă, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu subzistă şi ca atare recursurile urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnaţii M.I. şi C.M.G. împotriva deciziei penale nr. 106 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurentul condamnat M.I. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul condamnat C.M.G. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Penal. Amînarea executării... | ICCJ. Decizia nr. 263/2005. Penal. întrerupere execztare... → |
|---|
