ICCJ. Decizia nr. 2675/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2675/2005
Dosar nr. 494/2005
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 3 iulie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, inculpatul O.K.I. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1364 din 28 octombrie 2004, a condamnat pe sus-numitul inculpat, pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen., prin schimbarea de încadrare din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în cazul privind pe partea vătămată B.F., la 15 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în cazul privind martora G.S., la 10 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 şi art. 34 lit. a) C. pen., să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 13 decembrie 2002 la zi.
De asemenea, s-a luat act că martora G.S. nu s-a constituit parte civilă şi că partea civilă B.A. şi-a retras cererea de constituire de parte civilă.
Totodată a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.370 Euro, despăgubiri către partea civilă C.V.F. din Elveţia şi a respins cererea de acordare a daunelor morale formulată de aceeaşi parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 50 milioane lei.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 31 martie 2002, în jurul orelor 1,00, la punctul de frontieră aflat între Italia şi Elveţia (autostrada Chiasso-Brogeda) trei agenţi ai poliţiei vamale elveţiene l-au oprit pe inculpatul O.K.I. care se afla la volanul unui autoturism marca Mercedes-Benz cu numere de înmatriculare germane.
După verificarea actelor de identitate s-a procedat la percheziţia autoturismului şi la percheziţia corporală a inculpatului, fiind descoperit în posesia acestuia un cuţit în formă de fluture, a cărui deţinere este ilegală pe teritoriul Elveţiei.
Între inculpat, pe de o pate şi agenţii poliţiei vamale B.A., B.M., F.D. pe de altă parte, a izbucnit cu această ocazie o altercaţie, în urma căruia O.K.I. a reclamat autorităţilor judiciare elveţiene că a suferit mai multe leziuni precum şi faptul că i-a fost sustrasă suma de 200 Euro.
După incident, O.K.I. a luat hotărârea de a se răzbuna împotriva agenţilor de poliţie vamală implicaţi în conflict.
Pentru realizarea scopului propus, inculpatul a început să caute persoane dispuse să îl ajute şi care să aibă experienţă în executarea unor infracţiuni la comandă.
Cu ocazia unei călătorii efectuate în România, O.K.I. i-a cunoscut pe numiţii M.D. şi M.V., prin intermediul cărora inculpatul a avut în luna iulie 2002, în oraşul Constanţa, o întâlnire cu cetăţenii moldoveni M.A., A.R., M.V. şi M.S.
În discuţiile purtate cu aceştia, inculpatul le-a precizat că este dispus să plătească persoanelor ce-l vor ajuta să se răzbune facilitându-le intrarea în R.F.G., prin intermediul unor invitaţii scrise.
Ulterior, în mod constant, O.K.I. a purtat discuţii telefonice din R.F.G. cu cetăţeanul moldovean M.S. la un post telefonic din republica Moldova (Chişinău) pentru a se interesa de sosirea pe teritoriul german a persoanelor dispuse să-l ajute.
În urma unei astfel de discuţii telefonice, inculpatul a fost anunţat de numitul M.S. că în R.F.G. a sosit un anume B.A., cetăţean rus, cazat la hotelul E. din oraşul Offenbanch pe Main.
Inculpatul a luat legătura cu acesta şi având în vedere că a fost anunţat de numitul M.S. că persoanele care aveau invitaţii trimise de el nu se pot deplasa în R.F.G., a hotărât să apeleze numai la ajutorul cetăţeanului rus, cu care s-a întâlnit în acest scop.
Pe parcursul urmăririi penale nu s-a putut stabili cu certitudine suma exactă pe care inculpatul a promis-o lui B.A. pentru a-l ajuta, dar din discuţiile purtate a aflat că acesta a luptat în războiul din Afganistan şi este specializat în executarea de infracţiuni la comandă (de altfel potrivit fotografiei realizate de către poliţia elveţiană, ca şi din descrierile inculpatului reiese că B.A. are o înălţime de circa 1,85 - 1,90 m şi o constituţie atletică).
La data de 3 decembrie 2002, inculpatul, însoţit de numitul B.A., s-a deplasat cu un autoturism închiriat spre localitatea Ponte Capriasco – Elveţia.
În jurul orelor 20,00-21,00, cei doi au sosit în localitatea elveţiană şi după ce au identificat imobilul în care se afla apartamentul numitului B.A., s-au deplasat la uşa de intrare unde au sunat.
După ce uşa locuinţei le-a fost deschisă, inculpatul împreună cu B.A. au imobilizat victima B.F. şi martora G.S. aflate în interiorul locuinţei.
Inculpatul a reproşat în mod violent victimei B.F. că soţul ei l-a lovit şi i-a sustras suma de 200 Euro.
Din interiorul locuinţei, inculpatul a telefonat soţiei sale O.C. atât de pe telefonul mobil al victimei cât şi de pe postul telefonic fix.
Deoarece nu l-a găsit pe numitul B.A. pentru a se răzbuna pe acesta, inculpatul i-a făcut semn lui B.A. să suprime viaţa victimei, act realizat de acesta prin aplicarea unei lovituri de cuţit în zona gâtului ce a produs lezarea pachetelor vasulare cervicale şi a traheei cervicale cu consecinţe letale.
După săvârşirea faptei cei doi au plecat din apartament lăsând-o pe martora G.S. imobilizată şi în aceeaşi noapte au părăsit teritoriul Elveţiei.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorei G.S., discuţiile s-au purtat în limba germană, engleză, rusă.
Imediat după ce a fost sesizată, poliţia elveţiană a declanşat investigaţiile.
În baza probelor administrate: cercetarea la faţa locului, verificarea listingului de apeluri formate de la telefonul mobil al victimei şi de la telefonul fix din apartament, ca şi audierea martorei G.S. care a recunoscut după fotografie pe inculpat şi persoana ce a executat omorul au fost identificaţi ca autori ai faptei deduse judecăţii: O.K.I. şi B.A., cetăţean rus (nu s-a putut stabili cu certitudine dacă aceasta este sau nu adevărata sa identitate).
În raport de comportamentul violent al inculpatului ca şi de circumstanţele în care a fost comis omorul, de natură a produce un sentiment de oroare şi teamă, martora prezentă la săvârşirea faptelor a solicitat autorităţilor judiciare elveţiene protecţia persoanei sale, cerere ce a fost admisă de acestea.
În consecinţă, declaraţiile date în faţa autorităţilor competente din Elveţia, transmise ulterior Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în vederea preluării şi definitivării urmăririi penale faţă de O.K.I., martora apare cu iniţialele G.S., datele relative la numele şi domiciliul acesteia aflându-se în plic sigilat în dosarul cauzei la dispoziţia instanţei.
Întrucât inculpatul a obţinut prin intermediul unei comunicări oficiale numele şi adresele exacte ale celor trei vameşi împotriva cărora intenţiona să se răzbune, autorităţile competente elveţiene au solicitat autorităţilor judiciare române ca numele şi domiciliul martorei G,S. să fie protejate.
În drept faptele inculpatului, în condiţiile în care au fost săvârşite au fost caracterizate ca infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen.
S-a stabilit că asemenea activităţi ale inculpatului, indiferent dacă au fost ori nu în raport direct de cauzalitate cu decesul victimei, caracterizează latura obiectivă a formei de participaţie a coautoratului. Motivează tribunalul că pentru existenţa acestei forme de participaţie este suficient ca activitatea fiecărui inculpat să se afle într-o unitate indivizibilă cu a celuilalt şi împreună să conducă la suprimarea vieţii victimei, ceea ce în cauză s-a dovedit cu prisosinţă. Faptul că inculpatul nu a lovit cu cuţitul nu infirmă caracterizarea faptelor lui, alături de celălalt, ca activitate de coautorat de vreme ce prin acţiunile lui a contribuit la imobilizarea victimei şi înfrângerea rezistenţei şi posibilităţii sale de apărare, a dirijat modul de operare în timp ce coautorul a executat la comandă dispoziţiile date de inculpat. În acest mod ambii inculpaţi au acţionat simultan şi conjugat pentru suprimarea vieţii victimei, rezultat prevăzut şi dorit ori acceptat de fiecare din ei.
De asemenea s-a stabilit că inculpatul a premeditat săvârşirea omorului, pe care l-a săvârşit în condiţiile menţionate prin cruzimi şi asupra unei femei gravide, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen.
Pentru motivele de mai sus a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor reţinută în sarcina inculpatului în dispoziţiile art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen.
Cât priveşte latura civilă instanţa l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.370 Euro, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.V.F. din Elveţia.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale s-a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral suferit de C.V.F. din Elveţia, prin moartea victimei, B.F., durerea pricinuită aparţinând soţului său.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi partea civilă C.V.F. din Elveţia.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, întrucât, în privinţa primei fapte singura acţiune fizică a săvârşit-o unui terţ, iar cu privire la cea de-a doua faptă, nu există nici un element din care să rezulte că agresorii cunoşteau că victima este însărcinată cu 2 gemeni.
Partea civilă nu a depus la dosar motive de apel şi nici nu a fost reprezentată cu ocazia judecării apelurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 1020/ A din 28 decembrie 2004, a respins ambele apeluri, ca nefondate, cu motivarea că instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise, pedepsele au fost corect individualizate iar latura civilă, a fost corect rezolvată.
Prin recursul declarat, inculpatul a formulat două motive de casare. Astfel:
Prin primul motiv a susţinut că instanţele au reţinut greşit existenţa agravantei, prevăzute în art. 176 lit. e) C. pen., în sensul că omorul a fost săvârşit asupra unei femei gravide, întrucât, în speţa de faţă, din nici o probă administrată nu se poate deduce concluzia că el a ştiut că victima era însărcinată.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că instanţele în mod greşit au reţinut agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., în sensul că omorul a fost săvârşit prin cruzimi, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 176 lit. a) C. pen.
Se solicită înlăturarea acestor texte de lege şi reducerea pedepsei.
Asupra criticilor formulate prin recurs:
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanţele întemeindu-se pe probele administrate în cauză, au stabilit în mod corect situaţia de fapt expusă mai sus şi implicit vinovăţia inculpatului.
În mod justificat, instanţele au considerat că fapta inculpatului se încadrează, în infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit asupra unei femei gravide, prevăzută de art. 176 lit. e) C. pen., deoarece din desfăşurarea faptelor, astfel cum au fost prezentate de martora G.S., rezultă elemente care să justifice reţinerea că inculpatul a cunoscut starea de graviditate a victimei.
Astfel, martora G.S. a arătat că „Imediat ce au intrat în apartament cei doi bărbaţi şi înainte să ne lege de scaune eu şi F. i-am făcut să înţeleagă că aceasta din urmă este gravidă. Îmi amintesc foarte bine acest lucru deoarece F. şi-a ridicat propria ţinută de gimnastică cu care era îmbrăcată, pentru a le arăta celor doi bărbaţi burta, spunându-le că era gravidă şi făcând gest cu 2 degete că avea sarcină generală. De asemenea, le-a arătat şi cartea de pe masă referitoare la sarcină, deschisă la capitolul care descria a 8-a săptămână a sarcinii". Martora a adăugat că „este evident că cei doi bărbaţi au înţeles perfect că F. era gravidă, deoarece F. a spus-o şi a arătat-o foarte clar".
În această situaţie fapta inculpatului fiind corect încadrată în art. 176 lit. e) C. pen., primul motiv de casare urmează a fi respins.
Instanţele au considerat însă greşit că omorul a fost săvârşit prin cruzimi în sensul agravantei prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 176 lit. a) C. pen., omorul este deosebit de grav atunci când este săvârşit cu cruzimi, adică prin producerea unor suferinţe grele, prelungite, victimei, datorită modului feroce în care inculpatul a înţeles să realizeze infracţiunea.
Prin urmare, în înţelesul acestui text de lege, săvârşirea unui omor cu cruzimi presupune acţiuni de natură să pricinuiască victimei suferinţe grele, ce depăşesc limita celor inerente oricărei acţiuni de ucidere.
În speţă, condiţiile amintite nu sunt îndeplinite, deoarece, aşa cum rezultă din probe, fapta de a ucide victima prin aplicarea unei lovituri de cuţit şi care a fost direct şi sigur mortală, demonstrează, prin însăşi modalitatea ei, că făptuitorul nu a acţionat în aşa fel încât să cauzeze alte suferinţe decât cele caracteristice unei morţi violente.
În ceea ce priveşte profunda indignare, sentimentul de oroare stăruit de faptă, ele nu pot avea relevanţă asupra încadrării juridice a unor asemenea fapte numai dacă se datorează însuşi modului feroce în care s-a comis omorul, deci numai atunci când este consecinţa directă a acţiunii concrete de ucidere pe care făptuitorul a desfăşurat-o, nu şi în situaţia când, aşa cum este cazul în speţă, sentimentul de oroare a fost determinat de împrejurări ce exced latura obiectivă a faptei.
În această situaţie agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., nefiind întrunită, infracţiunea de omor săvârşită de inculpat trebuia încadrată în dispoziţiile art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. e) C. pen.
Sub acest aspect soluţia pronunţată este nelegală.
Faţă de cele expuse, recursul inculpatului urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate, în ce priveşte latura penală a cauzei.
Drept urmare, ţinând seama de cele de mai sus, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. e) C. pen.
În cadrul prevederilor acestui text de lege, se apreciază corespunzătoare pedeapsa detenţiei pe viaţă, reţinându-se alături de gravitatea deosebită a faptei şi accentuatul grad de pericol social al inculpatului, care, cu deosebită persistenţă, a săvârşit omorul.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul O.K.I. împotriva deciziei penale nr. 1020/ A din 28 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 1364 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă a detenţiunii pe viaţă, în pedepsele componente, după cum urmează:
- detenţiunea pe viaţă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen.;
- 15 ani închisoare, aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă B.F.);
- 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (martora G.S.).
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de omor deosebit de grav din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi e) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. e) C. pen., texte de lege, în baza cărora îl condamnă pe inculpatul O.K.I. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume, detenţiunea pe viaţă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la zi.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2005. Penal. Plângere fond. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2684/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
