ICCJ. Decizia nr. 2740/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 208/P/2004 din 12 iulie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții T.T.C. și N.G. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 217 alin. (1), art. 250 alin. (2) și art. 266 alin. (1) C. pen., cu a căror cercetare a fost sesizat de către T.V., reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, nici în ceea ce privește latura subiectivă, nici în ce privește latura obiectivă a acestora.
Plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției primare de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția nr. 737/II/2/2004 din 27 august 2004.
Invocând nemotivarea acestei din urmă rezoluții, petentul a formulat o nouă plângere, adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând citarea sa la sediul organului de urmărire penală pentru a studia dosarele nr. 208/P/2004 și nr. 737/II/2/2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în cunoștință de cauză, a fi în măsură să-și susțină plângerea.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de îndrumare și control, cu adresa nr. 32067/4071/2004 din 26 noiembrie 2004, a înaintat plângerea Curții de Apel Brașov, spre soluționare.
Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 2/ F din 17 ianuarie 2005, a respins plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției nr. 737/II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca tardivă.
împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs petenții T.V. și SC S. SRL.
Petenții au susținut că instanța de fond s-a pronunțat în cauză, fără a fi sesizată în condițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen.
Or, neexistând un act legal de sesizare al instanței de judecată, aceasta nu se putea pronunța asupra cauzei, inclusiv sub aspectul excepției de tardivitate.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 275 alin. (1) C. proc. pen., "orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime".
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, potrivit art. 278 C. proc. pen., după caz, de către prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau procurorul ierarhic superior al acestora.
Prin art. 2781alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit că "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că în favoarea părții interesate legea procesual penală a statuat asupra procedurii de control a actelor procurorului, declanșată prin formularea plângerilor prevăzute de aceasta.
Cele două categorii de plângeri, respectiv cea prevăzută de art. 275 - art. 278 C. proc. pen. și cea prevăzută de art. 2781alin. (1) din același cod, au însă naturi juridice diferite și atrag competența de soluționare a unor organe judiciare diferite.
Astfel, prima plângere privește controlul actelor procurorului și declanșează procedura controlului acestora, în trepte, în cadrul Ministerului Public.
Cea de a doua plângere privește efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, vizează exclusiv soluția de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior și declanșează controlul judecătoresc al acesteia. Această din urmă plângere are caracter de cale de atac și, în condiții determinate, caracter de act de sesizare a instanței de judecată.
Ambele categorii de plângeri sunt lăsate de legea procesual penală la dispoziția persoanei interesate, care își dovedește calitatea în condițiile legii.
Dată fiind însă natura diferită, controlul diferit pe care îl provoacă, precum și împrejurarea că acestea nu sunt alternative, între cele două categorii de plângeri, exercitate în condiții diferite, stabilite de legea procesual penală, nu funcționează principiul echipolenței.
Drept urmare, competența organelor judiciare este atrasă, de categoria de plângere pe care partea a înțeles să o formuleze, fără posibilitatea investirii alternative și soluționarea acesteia cu încălcarea competenței altui organ.
Or, în cauză petenții nu au formulat plângere în condițiile art. 2781C. proc. pen., așa cum rezultă din actele dosarului ci plângere în condițiile art. 275 - art. 278 din același cod, vizând controlul în cadrul Ministerului Public a actelor procurorului.
Ca atare, prima instanță s-a pronunțat asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, fără a fi legal investită în acest scop, pronunțând o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 11 teza I C. proc. pen., recursul constatându-se a fi întemeiat sub aspectul acestei critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea admite recursul, casează sentința atacată și, rejudecând, constată că petenții nu au sesizat prima instanță în condițiile art. 2781din același cod.
Totodată, pentru aceleași motive, Curtea a constatat că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și, în consecință, a înlăturat obligația stabilită în sarcina petentului menționat de a plăti cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2631/2005. Penal → |
|---|
