ICCJ. Decizia nr. 2767/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2767/2005
Dosar nr. 1275/2005
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2418/2004 la Tribunalul Teleorman, condamnatul D.P. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 48 din 26 martie 2002, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 23 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat şi că în cursul procesului penal nu au fost administrate toate probele solicitate în apărarea sa.
În cauză au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman care a opinat pentru respingerea cererii, întrucât motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa penală nr. 303 din 30 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P. cu motivarea că, deşi pe întreg parcursul procesului penal a susţinut că nu este autorul faptei, vinovăţia sa a fost dovedită cu declaraţiile persoanelor audiate în calitate de martori, raportul de constatare medico-legală, iar la judecată i-au fost verificate apărările formulate care însă nu s-au confirmat prin probe, conchizându-se că aspectele învederate în cerere nu pot fi considerate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.P., pe care o consideră greşită, întrucât aşa cum a susţinut pe tot parcursul procesului penal, nu se face vinovat de săvârşirea faptei imputate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 110/ A din 14 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că, în mod justificat prima instanţă i-a respins cererea de revizuire din moment ce motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul D.P., susţinând în continuare, că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, iar martorii care au confirmat vinovăţia sa au declarat mincinos, în cauză impunându-se admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei pentru stabilirea adevărului.
Recursul declarat de condamnatul D.P. este nefondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei sau un martor, un expert, un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Verificând motivele de recurs invocate de condamnat se constată că acestea nu se înscriu în nici una din situaţiile menţionate, în sensul că instanţele care au judecat cauza au reţinut apărarea constantă a acestuia, în sensul că nu este autorul faptei, dar pe care au înlăturat-o ca fiind contrară probelor de la dosar, iar în ce priveşte persoanele audiate în calitate de martori, nu s-a dovedit că se fac vinovate de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Pentru considerentele ce preced, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2765/2005. Penal. Art. 183 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2770/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
