ICCJ. Decizia nr. 2770/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2770/2005

Dosar nr. 1849/2005

Şedinţa publică din 26 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 85 din 26 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea pentru întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 312/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul A.G.

Condamnatul a invocat probleme personale, datorită cărora continuarea executării pedepsei ar avea grave consecinţe, motive pe care instanţa le-a considerat neîntemeiate, în raport de constatările autorităţii tutelare şi de dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pentru netemeinicia soluţiei şi a solicitat casarea şi, în fond admiterea cererii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 154/ A din 2 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul A.G., reluând motivele formulate în apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care a lucrat. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.

Din ancheta socială efectuată în cauză, nu au rezultat motive care să conducă la întreruperea executării pedepsei, astfel că, în mod corect, cele două instanţe au apreciat că nu sunt împrejurări speciale ce ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.

Neexistând alte motive de recurs care ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

Urmează a obliga condamnatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 2 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 2767/2005. Penal. Revizuire. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 2772/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2770/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs