ICCJ. Decizia nr. 2763/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2763/2005
Dosar nr. 1168/2005
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 631 din 30 noiembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., a fost condamnata inculpata C.G.A. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 57 C. pen.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
S-a constatat că prejudiciul este acoperit către partea vătămată P.I.
A fost obligată inculpata să plătească către stat suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 20 iulie 2004, inculpata C.G.A., care nu are ocupaţie şi nici domiciliu s-a întâlnit în apropierea Autogării din Zona Sud a oraşului Piteşti, cu numita Ş.B., bolnavă psihic şi care locuieşte, de asemenea, pe stradă, astfel că, în discuţiile purtate i s-a făcut cunoscut inculpatei că, în staţia de maxi-taxi din apropiere se află un bărbat, care este amator să întreţină relaţii sexuale.
Inculpata, care se afla în stare de ebrietate, gândind cum poate face rost de bani, a mers la partea vătămată căreia i-a solicitat o ţigară şi în timp ce aceasta a scos pachetul de ţigări a observat în buzunarul cămăşii că are o sumă de bani, încercând să i-o sustragă, băgându-i mâna în buzunar, însă a fost observată, spunându-i-se că banii se află în sacoşa pe care o ţine în mână.
Imediat, inculpata a apucat sacoşa din plastic, a tras cu putere de ea, deposedând-o pe partea vătămată, după care a fugit cu bunurile în valoare de 1.200.000 lei, respectiv un telefon mobil, o pungă de cafea, suma de 370.000 lei, 2 litri de ţuică, precum şi un încărcător pentru telefonul mobil.
Situaţia de fapt expusă şi reţinută a fost încadrată în infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că, o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare cu executarea în regim de detenţie este de natură să ducă la reeducarea inculpatei.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpată, potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., susţinând că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei în sensul că, pedeapsa aplicată este mare, exagerată, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de Apel Piteşti a examinat sentinţa apelată, în raport de motivul invocat, de actele şi lucrările de la dosar cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 32/ A din 01 februarie 2005, a fost respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
S-a motivat în examinarea criticii că, instanţa de fond a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea acesteia, deoarece pedeapsa aplicată este orientată către limita minimă prevăzută de lege.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpată care, în motivele scrise cum şi cu ocazia susţinerilor orale ale apărătorului şi ale ei, a invocat aceeaşi critică ca şi în apel, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, faţă de valoarea modică a bunurilor însuşite, că este la primul contact cu legea penală şi a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat sub prisma motivului invocat, care a constituit şi critică în apel, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele, la stabilirea şi aplicarea pedepsei au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost comisă infracţiunea şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt de la 5 ani la 20 ani închisoare, precum şi datele personale ale inculpatei, care deşi este la primul contact cu legea penală a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii, totuşi, aceasta mai este cercetată pentru fapte similare.
Ca atare, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare nu este mare, ea fiind aplicată aproape de limita minimă prevăzută de lege, care este de 5 ani închisoare şi reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatei şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acesteia şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.
Potrivit pct. 21 alin. (3) de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată din oficiu cazuri de casare.
Conchizând că în cauză, au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatei, dar şi din punct de vedere a individualizării pedepsei, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2766/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
