ICCJ. Decizia nr. 2681/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2681/2005
Dosar nr. 6002/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147/2004 Tribunalul Braşov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. şi pe inculpatul T.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii, B.A., T.A. şi S.L.G. din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., pentru care i-a condamnat după cum urmează.
- B.P.A. la 3 ani închisoare
- T.A. şi
- S.L.G. la câte 2 ani închisoare fiecare.
Conform art. 861 şi art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.P.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani cu obligarea lui la măsurile de supraveghere, prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
S-a făcut şi aplicarea art. 864 C. pen.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpaţilor T.A. şi S.L.G. pe durata termenului de încercare de 4 ani şi s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.P.A.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la T.A. a lucrurilor care au servit la comiterea infracţiunii.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, inculpatul B.P.A., muncitor necalificat la staţia de combustibil din comuna Târlungeni, sat Zizin, aparţinând SC A. SRL Braşov, având atribuţii vânzarea combustibilului şi paza unităţii, împreună cu coinculpatul T.A., fără ocupaţie, au convenit în jurul datei de 7 octombrie 2003 să fure benzină şi motorină din depozitul staţiei, inculpatul B.P.A., urmând să primească de la T.A. 15.000 lei/litrul de motorină şi 20.000 lei pentru litrul de benzină.
Aşa au mai procedat inculpaţii în cursul lunii august 2004.
În noaptea de 7 octombrie 2003 cei doi s-au întâlnit în staţie şi cu inculpatul S.L.G. având recipiente din plastic, găleţi, pâlnii, pregătite pentru furtul de combustibil.
Inculpatul B.P.A. a intrat în ţarcul unde erau îngropate rezervoarele şi cu o cheie a deşurubat capacele rezervoarelor de benzină şi motorină iar ceilalţi 2 coinculpaţi au luat găleţile în care au turnat combustibilii cu ajutorul pâlniilor.
În acest timp inculpaţii au fost observaţi de martorii M.A. şi I.I. care organizaseră o pândă la staţia de combustibil şi care au anunţat telefonic societatea de pază SC D. SRL Braşov. Echipajul trimis la faţa locului i-a surprins pe făptuitorii care au părăsit în grabă zona, abandonând combustibilul sustras, respectiv 123 litri benzină Premium şi 30 litri motorină Euro, toate în valoare de 3.825.750 lei.
S-a motivat că fapta inculpatului B.P.A. nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., iar aceea a inculpatului T.A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că cei trei inculpaţi au comis doar tentativă la infracţiunea de furt calificat.
Prin Decizia penală nr. 310/2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelul procurorului şi a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor din tentativă la infracţiunea de furt calificat în infracţiunea consumată, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., aplicând şi prevederile art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., faţă de inculpaţii T.A. şi S.L.G.
Inculpatul B.P.A. a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar T.A. şi S.L.G. la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a computat din pedepse durata arestului preventiv.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii.
Inculpaţii nu şi-au motivat recursurile.
În recursul parchetului Decizia este criticată pentru greşita achitare a inculpaţilor în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 254 C. pen., respectiv art. 255 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 şi pentru greşita individualizare a pedepselor considerate prea reduse, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând cauza şi în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză există un motiv de casare prevalent celor invocate de procuror şi inculpaţi.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul când instanţa nu a fost compusă potrivit legii.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data judecării în fond a cauzei, 11 martie 2004, de către Tribunalul Braşov, cauzele date potrivit legii în competenţa de primă instanţa tribunalelor se judecă de un singur judecător.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., judecata în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi art. 255 C. pen., cum sunt cele din cauză, este de competenţa tribunalului. Prin urmare, conform regulii generale cauza de faţă ar fi trebuit judecată de un singur judecător.
Or, în cauză, completul tribunalului care a soluţionat cauza a fost format din doi judecători. Aşa fiind, hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. pen., urmând a fi casată.
Este adevărat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin Art. I pct. 23 din Cartea a II-a titlul I al Legii nr. 161/2003 pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor din Legea nr. 78/2000 se constituie complete speciale formate din 2 judecători.
Din examinarea prevederilor O.U. nr. 43/2002 art. 13 rezultă însă că infracţiunile prevăzute de art. 254 şi art. 255 atrag competenţa de soluţionare în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 numai în anumite condiţii care în cauză nu sunt realizate.
Aşa fiind, în baza art. 385 pct. 2 lit. c) şi art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Curtea va admite recursurile procurorului şi inculpaţilor, va casa hotărârile pronunţate şi v-a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii B.P.A., T.A. şi S.L.G. împotriva deciziei penale nr. 310 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 147 din 11 martie 2004 a Tribunalului Braşov şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2703/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
