ICCJ. Decizia nr. 2782/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților B.C.N., S.L.G., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., D.M., D.I., I.E.G., P.V.S., P.I.F., S.V. și P.V., considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații P.V. și P.V., precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de ceilalți inculpați.
Curtea de Apel a reținut că există în continuare temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură luată în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., faptele deduse judecății fiind sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Instanța a mai considerat că situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară bună a acestora nu sunt elemente care, prin ele însele, să conducă la ideea necesității revocării măsurii arestării și punerea în libertate, elementele invocate fiind cunoscute de altfel la dispunerea măsurii preventive.
Curtea a mai considerat că nu a fost depășit termenul de judecare, a duratei arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din C.E.A.D.L. cetățenești și nici art. 23 din Constituția României, ei fiind arestați de 5 luni în condițiile în care cauza este extrem de complexă prin multitudinea faptelor cercetați și numărul mare de persoane implicate.
în fine, cu privire la inculpații P.V. și H.A., Curtea a reținut că motivele invocate nulitatea actelor procesuale prin care s-a dispus arestarea preventivă nu mai pot face obiectul dosarului, întrucât prin decizia nr. 1262 din 18 februarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat definitiv că actele incriminate sunt în conformitate cu legea.
împotriva acestei încheieri, inculpații enumerați au declarat recurs, considerând că în mod netemeinic instanța de fond a menținut starea de arest ori au respins cererea de revocare a acestora și înlocuirea cu altă măsură preventivă.
Cu privire la motivele invocate de inculpați prin apărător, înalta Curte reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1B/P/2004 din 28 decembrie 2004, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților menționați, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 14 din Legea nr. 39/2003,art. 194 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen., art. 181 C. pen., art. 329 alin. (2) C. pen., art. 33 C. pen., reținându-se că au constituit un grup infracțional, care a acționat în mod coordonat în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin șantaj, proxenetism, vătămare corporală gravă, fapte comise împotriva unor persoane, patroni ai diverselor firme din municipiul Deva.
Activitatea infracțională a fost favorizată de inculpatul D.I., fost șef al Poliției municipiului Deva, I.E.G., ofițer de poliție judiciară, P.V.S. și P.I.F., agenți de poliție.
Măsura arestării preventive s-a dispus de judecător în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., faptele fiind prevăzute cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și prezintă pericol pentru ordinea publică.
Conform art. 155 și următoarele C. proc. pen., măsura preventivă a fost prelungită de instanță, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cauza a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind strămutată ulterior de înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea de Apel Pitești.
La termenul din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Pitești, a menținut starea de arest a inculpaților recurenți, considerând că nu sunt temeiuri care să impună revocarea acestora și nici nu au intervenit elemente noi care să o justifice.
Motivele invocate de recurenți prin care solicită casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii preventive, nu sunt fondate, astfel că recursul va fi respins conform art. 38519 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, inculpații au invocat lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății cât și greșita încadrare juridică a acestora, în ipoteza în care s-ar fi comis.
Aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, ci sunt atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
De asemenea, au invocat depășirea termenului rezonabil de judecare al unei cauze penale, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din C.E.D.O., precum și art. 23 din Constituția României.
înalta Curte constată însă că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici măsura arestării preventive care nu poate depăși 180 zile în cursul urmăririi penale.
Este de observat că art. 25 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță, inculpații fiind trimiși în judecată înainte de împlinirea acestui termen.
Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive riguros arătate în dispozițiile art. 143 și art. 148 C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este real că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi apreciată ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de rezonanță în zona în care s-au produs.
în raport de art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a dreptului și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
în speță, pericolul social potențial se apreciază prin comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și, în cazul inculpaților D.I., I.E.G., P.I.F. și P.V.S., calitățile avute de aceștia la data săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Pericol pentru ordinea publică mai semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
în fine, motivul invocat de inculpații H.A., P.V., și D.I., motiv care ar conduce la casarea cu trimitere spre rejudecare, este neîntemeiat.
S-a susținut că în mod greșit, fondul a reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la motivul vizând nelegalitatea măsurii preventive.
Susținerea este nereală, întrucât prin decizia nr. 1262 din 18 februarie 2005, înalta Curte de Casație a stabilit cu caracter definitiv, legalitatea măsurii având în vedere competența stabilită prin Legea nr. 508/2004, precum și calitatea inculpaților.
în concluzie, în mod corect s-au respins cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acesteia, instanța dispunând întemeiat menținerea stării de arest preventiv.
Față de aceste motive, conform art. 3859pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpaților a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2683/2005. Penal → |
|---|
