ICCJ. Decizia nr. 2683/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 68 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea formulată de petiționarul I.R. împotriva rezoluției nr. 941/II-2/2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.Z., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3, Ț.M., D.I., M.N.S. și C.G.
Prin aceeași sentință s-a declinat competența de soluționare a plângerii aceluiași petent împotriva rezoluției nr. 1785/P/2003 privind pe intimații S.G., O.V. și C.E. la Judecătoria sectorului 3 București.
împotriva acestei hotărâri I.R. a declarat recurs, cerând admiterea plângerii.
Motivul de recurs de ordine publică, invocat de procuror este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângerea în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, la termenul fixat pentru judecarea plângerii, termen la care prezența procurorului este obligatorie, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângere, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului.
Pe de altă parte, potrivit art. 3859pct. 5 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când, printre altele, judecata a avut loc fără participarea procurorului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii.
Din dispozițiile referitoare la participarea procurorului rezultă că legea nu se mulțumește cu simpla prezență fizică a acestuia, ci îl obligă să pună concluzii, arătând și ordinea în care, în cursul dezbaterilor, președintele completului de judecată trebuie să dea cuvântul.
Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, este echivalentă cu neparticiparea la judecată situația în care procurorul deși prezent în instanță la termenul când s-a dezbătut cauza nu a pus concluzii cu acel prilej.
Așa cum s-a arătat, instanța a fost sesizată cu o plângere împotriva rezoluției procurorului, astfel că, potrivit dispozițiilor sus-menționate, participarea procurorului la ședința de judecată era obligatorie.
Din examinarea încheierii de ședință de la termenul când s-a dezbătut cauza și s-a amânat pronunțarea, rezultă că procurorul, deși prezent în instanță nu i s-a dat cuvântul, situație în care a fost lipsit de dreptul și totodată obligația de a pune concluzii asupra cauzei deduse judecății, ceea ce este echivalentă cu neparticiparea sa la proces.
Constatându-se, astfel, existența cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., se impune casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Față de caracterul peremptoriu al motivului de recurs de mai sus, privind nulitatea hotărârii pronunțate în cauză, devine inutilă examinarea celorlalte motive de recurs, acestea urmând a fi avute în vedere la instanța de trimitere cu ocazia rejudecării procesului, în cadrul susținerilor și apărărilor formulate de părți.
în consecință, s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2782/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2680/2005. Penal → |
|---|
