ICCJ. Decizia nr. 2796/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2796/2005
Dosar nr. 1853/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5 din 24 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A. împotriva rezoluţiei nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 21 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.G., judecător la Tribunalul Neamţ, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Plângerea petentului D.A. împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluţia din 21 iulie 2004.
S-a reţinut că judecătorul B.G. a prezidat completul de judecată ce a pronunţat Decizia civilă nr. 44 din 2 martie 2004 în care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.A.
S-a mai reţinut că acuzaţiile aduse nu sunt justificate, că cererea de amânare nu a fost luată în considerare deoarece din cele 8 termene de judecată, 7 s-au acordat la cererea petentului care a invocat diferite motive privind starea sănătăţii, deşi între termene se prezenta la arhiva instanţei unde solicita consultarea dosarului şi eliberarea de acte.
Aspectul privind refuzul de a fi administrate probe în cererea de revizuire se justifică în condiţiile în care cererea a fost respinsă pe excepţia inadmisibilităţii şi nu s-a procedat la judecarea pe fond pentru a se justifica administrarea de probe.
Examinând actele aflate la dosar, instanţa a constatat că plângerea este nefondată.
Judecătorul nu şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, pe care le-a îndeplinit cu bună credinţă şi nu poate fi subiectul activ al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în actuala reglementare, el face parte din puterea judecătorească, nefiind funcţionar public.
Faţă de toate aceste aspecte, instanţa a constatat că judecătorul B.G. nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală iar plângerea este nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.A., criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că plângerea din 13 august 2004, ce a făcut obiectul cauzei soluţionate în fond (dosar nr. 5177/2004), nu a fost cercetată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, neputând fi analizată direct de instanţă. Totodată, recurentul a reiterat motivele care au stat la baza solicitării de tragere la răspundere penală a magistratului B.G., motive care impun admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de drept şi de fapt, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, se constată că petiţionarul D.A. a formulat plângere împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de B.G., judecător la Tribunalul Neamţ, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), plângere depusă în două exemplare, unul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar altul la Consiliul Superior al Magistraturii.
Parchetul a trimis plângerea, spre soluţionare, Curţii de Apel Bacău, constituindu-se dosarul nr. 4659/2004 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 34 din 23 septembrie 2004, recurată de petiţionar.
Al doilea exemplar al plângerii a fost trimis de către Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, cu adresa nr. 2165 din 27 septembrie 2004, l-a trimis Curţii de Apel Bacău, spre soluţionare, conform art. 2781 C. proc. pen., acesta formând obiectul dosarului nr. 5177/2004 ce face obiectul prezentului recurs.
Instanţa a solicitat spre consultare, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul ce se afla în recurs şi a constatat că, într-adevăr, petiţionarul a formulat plângere împotriva aceleiaşi rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, dată de parchet în dosarul nr. 79/P/2004.
Prin sentinţa penală nr. 34 din 23 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe, plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe B.G. a fost respinsă ca nefondată.
Sentinţa a fost recurată de petiţionar şi a format obiectul dosarului nr. 5829/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 2593 din 18 aprilie 2005.
Nefiind în acelaşi stadiu procesual, cauzele nu au putut fi conexate de către instanţa de fond şi nici nu s-a putut lua în considerare autoritatea de lucru judecat, sentinţa penală nr. 34 din 23 septembrie 2004 nefiind definitivă la data soluţionării în fond a prezentei cauze.
Alta este situaţia la data soluţionării prezentului recurs când, sentinţa penală nr. 34/2004, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent, potrivit deciziei nr. 2593 din 18 aprilie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Susţinerea petentului, în sensul că plângerea formulată, la data de 13 august 2004, ulterior rezoluţiei nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004, nu a fost „cercetată" de parchet, ci direct de către instanţă, este reală, acesta fiind de fapt circuitul stabilit de art. 2781 C. proc. pen. A susţine că respectiva plângere, îndreptată împotriva rezoluţiilor date de procuror ca urmare a plângerii penale formulate la data de 23 martie 2004, ar fi trebuit să parcurgă acelaşi circuit ca aceasta din urmă, este în afara reglementării date de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
Aşadar, cum plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost deja soluţionată, în cauză există autoritate de lucru judecat, astfel că, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, şi va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2787/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2813/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
