ICCJ. Decizia nr. 2844/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2844/2005
Dosar nr. 2666/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 260/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii S.G. şi U.S.I., s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a acestora.
În termen legal, inculpatul S.G. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi judecarea sa în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi nu se mai impune menţinerea ei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe ca lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de apel, la 21 aprilie 2005, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1478 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului S.G., care a mai fost condamnat anterior.
Ca atare, încheierea pronunţată la 21 aprilie 2005 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 21 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 260/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2874/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
