ICCJ. Decizia nr. 2781/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2781/2005
Dosar nr. 2502/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 aprilie 2005, a fost luată în discuţie, din oficiu şi temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul D.C. trimis în judecată, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunile de tâlhărie şi furt calificat, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi, respectiv, art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 379/P/AP/2005, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.C.
La motivarea acestei încheieri, s-a arătat că verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive, se constată că există în continuare, presupunerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat de Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 92/ S din 10 februarie 2005 la 2 ani închisoare şi anume tentativă la infracţiunea de furt calificat [(art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)].
S-a mai menţionat şi faptul că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost înlăturată, condamnarea acestuia fiind rezultatul analizei tuturor probelor de la dosar, ceea ce constituie o realitate care nu poate fi ignorată, având în vedere modul concret de săvârşire a faptei şi pericolul social pe care aceasta îl prezintă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.C. pe care însă nu l-a motivat, dar prin apărătorul său a susţinut că în cauză nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive, astfel că se impune revocarea acesteia şi judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod justificat instanţa de apel a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului pe care a menţinut-o, din moment ce temeiurile care au dus la luarea acesteia nu au dispărut.
Mai mult chiar, de la luarea acestei măsuri şi până în prezent inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, existând dovezi de vinovăţie, la care se adaugă şi starea de recidivă în care acesta se află şi care imprimă faptei un pericol social ridicat.
În consecinţă, neexistând temeiuri care să justifice recursul declarat de inculpat, urmează a se constata că acesta este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva încheierii din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 379/P/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2780/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2810/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
