ICCJ. Decizia nr. 2810/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2810/2005
Dosar nr. 2642/2005
Şedinţa publică din 29 aprilie 2005
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 1233/M/2005, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului C.V.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa verificând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a constatat că în raport de gravitatea faptei comise şi persoana acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind necesară menţinerea stării de arest şi în timpul judecăţii apelului pentru buna desfăşurare a procesului.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, învederând că se impune judecarea sa în stare de libertate întrucât nu sunt probe suficiente pentru dovedirea vinovăţiei sale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar conform art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Curtea de Apel Bucureşti a respectat cerinţele acestor texte şi justificat a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului [(12 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 din aceeaşi lege şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP))].
În consecinţă, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.V. împotriva încheierii din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosar nr. 1233/M/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2781/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2840/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
