ICCJ. Decizia nr. 2849/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1624 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul C.C. la 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic ilegal de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor menționate.
Instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 14 noiembrie 2003, inculpatul a fost depistat în timp ce vindea denunțătorului M.M. 5 doze de heroină, iar la percheziția corporală i s-a găsit încă o doză de heroină pentru consum propriu, precum și suma de un milion lei în două bancnote de câte 500.000 lei, ale căror serii coincideau celor înscrise în procesul verbal întocmit de poliție, banii fiind inscripționați cu mențiunea "trafic droguri".
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 57 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând ca și în apel, în principal achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de droguri întrucât nu a vândut și deci nu a primit bani pentru dozele de heroină, ci le-a oferit martorului pentru a le consuma împreună. în subsidiar, a cerut reducerea pedepselor aplicate.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că susținerea inculpatului că nu a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri este nejustificată, fiind contrazisă de materialul probator și nu poate fi luată în considerare ca exprimând adevărul.
Vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din declarațiile martorului M.M., din procesul verbal întocmit de organele de poliție care au supravegheat întreaga desfășurare a acțiunii, din faptul că la percheziționarea inculpatului s-au găsit la acesta bancnotele inscripționate în prealabil de poliție.
în ceea ce privește pedepsele aplicate, se constată că au fost stabilite în limitele și cu respectarea criteriilor prevăzute de lege. Ținând seama de pericolul social al infracțiunilor comise și de faptul că prin efectul reținerii circumstanțelor atenuante, pedepsele au fost stabilite sub limita minimă legală, nu este cazul ca acestea să fie micșorate.
Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege nu sunt aplicabile în speță, întrucât inculpatul arătând că a obținut heroina de la o persoană poreclită P., nu a facilitat identificarea acestuia dând și alte date pentru depistarea sa, condiție obligatorie prevăzută în textul de lege menționat.
în consecință, a fost respins recursul inculpatului, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2857/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2899/2005. Penal → |
|---|
