ICCJ. Decizia nr. 2573/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin rechizitoriul întocmit la 29 august 2003 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților:

1. R.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

2. N.C.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.,

- inițiere, constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

3. T.Șt.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- inițiere, constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

4. P.G.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- inițiere, constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

5. R.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- inițiere, constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei

6. M.D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- falsificare de monedă și alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- inițiere, constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

în esență, s-a reținut că, cei șase inculpați fac parte dintr-un grup infracțional organizat, implicat în traficul de droguri și falsificare de monedă, grup inițiat de R.V. și că au pus în circulație în luna iulie 2003, 100.000 Euro și 800 dolari S.U.A. contrafăcuți, aduși din Bulgaria și transportați până la Bacău.

în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale s-a stabilit că R.V. s-a deplasat împreună cu N.C.B. la Sofia, unde prin intermediul inculpatului R.T. au cumpărat valuta falsă de la cetățeni bulgari. R.T. a transportat valuta în România până la părinții săi în Alexandria, iar de aici a fost preluată de T.Șt.M. și M.D.A., urmând a fi predată inculpatului P.G.M., în municipiul Bacău. Pe traseul drumului, organele de poliție i-au reținut pe inculpații T.Șt.M. și M.D.A., identificând în mașina cu care circulau, întreaga cantitate de valută falsă.

Prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de falsificare de monedă și punerea ei în circulație din art. 282 alin. (2) și (3), raportat la art. 284 C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu motivarea că, prin săvârșirea infracțiunii nu s-ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar.

Toți inculpații au fost achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar inculpatul N.C.B. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2), raportat la art. 284 C. pen., dispunându-se punerea lui în libertate.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.Șt.M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an, după executarea pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat durata arestării preventive a inculpatului de la 21 iulie 2003 la 23 martie 2004.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul P.G.M. din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în baza cărora a fost condamnat la 2 ani închisoare.

în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 19 august 2003 la 23 martie 2004.

în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.T. la 2 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 81 - art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 4 ani și 6 luni, aplicând dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 19 august 2003 la 23 martie 2004 și s-a dispus punerea în liberate de îndată a inculpatului.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.D.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția de la 21 iulie 2003 la 23 martie 2004 și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepselor de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. și un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., conform sentinței penale nr. 1183/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pedepse care s-au adăugat la pedeapsa aplicată prin hotărâre.

S-a dispus confiscarea celor 100.000 Euro și 800 dolari S.U.A. contrafăcuți, în vederea distrugerii bancnotelor.

în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații R.V., T.Șt.M., P.G.M. și R.T. au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt, următoarea situație:

în luna iunie 2003, inculpatul R.T. a fost solicitat de inculpații R.V. și T.Șt.M. să procure din Bulgaria, 100.000 E contrafăcuți, aceștia găsind și un beneficiar al mărfii, în persoana inculpatului P.G.M.

în realizarea acestei activități, inculpatul R.V. s-a deplasat în Bulgaria, împreună cu inculpatul N.C.B. de la care a procurat suma de 3.000 dolari S.U.A. Aici, unde s-a întâlnit cu inculpatul R.T. și cu cetățeni bulgari, membri ai lumii interlope, de unde a obținut suma de 100.000 E și 800 dolari S.U.A. contrafăcuți.

Inculpatul R.T. a transportat valuta falsă la domiciliul părinților săi din Alexandria, de unde a fost preluată de inculpatul T.Șt.M., însoțit de inculpata M.D.A., aceștia plecând spre Bacău, cu un autoturism Cielo de culoare albă.

în municipiul Bacău, se afla inculpatul R.V., însoțit de inculpatul N.C.B., însă tranzacția nu a fost finalizată, întrucât T.Șt.M. a fost oprit de polițiști în apropiere de Bacău.

A reținut instanța de fond că, din declarațiile inculpaților, ale martorilor și din înregistrările telefonice nu rezultă implicarea inculpaților N.C.B. și M.D.A., în activitatea infracțională, că deși inculpatul N.C.B. l-a însoțit de R.V. în Bulgaria și la Bacău, această simplă împrejurare nu este de natură să ducă la concluzia vinovăției sale.

Inculpatul N.C.B. nu a știut de scopul real al plecării în Bulgaria, fiind luat de R.V. pentru că avea mașina înscrisă legal și putea să treacă granița.

Referitor la inculpata M.D.A., s-a reținut că din probele administrate, și anume declarațiile inculpaților T.Șt.M., R.V. și R.T. nu rezultă că aceasta avea cunoștință despre traficul de valută, prezența sa în compania inculpatului T.Șt.M. fiind determinată de împrejurarea că poseda permis de conducere. Nici înregistrările convorbirilor telefonice nu probează implicarea inculpatei M.D.A. în activități infracționale.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unui grup organizat din 3 sau mai multe persoane, în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, care să acționeze în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave.

Singurul care îi cunoștea pe toți inculpații era inculpatul R.V., iar inculpatul P.G.M. nu îl cunoștea decât pe inculpatul R.V., astfel că inculpatul R.V. lua legătura separat cu ceilalți și că, sarcinile acestora nu erau prestabilite, fiecare acționând în funcție de informațiile primite de la inculpatul R.V.

în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul P.G.M. în art. 20, raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen., s-a reținut că acesta a pus în executare hotărârea infracțională, dar aceasta a fost întreruptă.

Pentru inculpații R.V., T.Șt.M. și R.T. s-a reținut că fapta acestora de a deține valută falsificată în vederea punerii în circulație, constituie infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social al faptei, modalitatea de săvârșire, atitudinea de recunoaștere pentru inculpații T.Șt.M. și R.T., starea de recidivă pentru inculpatul R.V.

împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații T.Șt.M., R.V., P.G.M. și R.T., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a invocat:

- greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătându-se că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

- greșita achitare a inculpatului N.C.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen., arătându-se că din întreg materialul probator rezultă participarea acestuia în calitate de coautor, la introducerea valutei false pe teritoriul României, în vederea punerii în circulație, contribuția sa fiind indispensabilă pentru realizarea infracțiunii.

- greșita aplicare a inculpatei M.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen., arătându-se că în cauză, este dovedită împrejurarea că aceasta a transportat efectiv valuta falsă, împreună cu inculpatul T.Șt.M., știind în permanență că transportă 100.000 Euro contrafăcuți, ce urmau a fi puși în circulație;

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului P.G.M. din infracțiunea în formă consumată, în tentativă la infracțiunea de deținere de monedă falsificată în vederea punerii în circulație.

S-a arătat că, din probele administrate, rezultă că inculpatul P.G.M., cu intenție, i-a ajutat pe ceilalți coinculpați să săvârșească infracțiunea de deținere de monedă falsificată în vederea punerii în circulație, ajutor ce a constat în promisiunea făcută acestora, înainte și în timpul săvârșirii faptei, că va cumpăra produsul infracțiunii. Comanda a fost fermă, realizată după ce a verificat calitatea contrafacerii prin examinarea unei mostre trimisă de inculpatul R.V., căruia i-a promis 35.000 Euro în bancnote autentice, în schimbul valutei false, din datele existente rezultând că avea posibilitatea financiară să pună în aplicare înțelegerea.

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților R.V., R.T. și P.G.M. și greșita individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților R.T. și P.G.M.

S-a arătat că pedepsele aplicate acestor inculpați sunt excesiv de blânde, nefiind apte să-și îndeplinească scopul și funcțiile de constrângere, de exemplaritate, de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, prevăzută de art. 52 C. pen., s-a susținut că nu s-au avut în vedere criteriile obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social sporit al faptelor, periculozitatea ridicată a infractorilor, stările de agravare, astfel încât, nu se impunerea aplicarea unor pedepse într-un cuantum atât de redus și nici suspendarea condiționată a executării acestora.

- nelegalitatea procedeului de stabilire a pedepsei dată spre executare inculpatului R.V.

S-a arătat că pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1183/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., a fost constatată grațiată prin efectul Legii nr. 137/1997, iar termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 din aceeași lege, s-a împlinit la 20 aprilie 2003, deci anterior comiterii faptelor deduce judecății, astfel încât efectele grațierii sunt definitive în privința acestei pedepse. Ca urmare, se impunea revocarea suspendării condiționate doar pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., ce trebuia cumulată cu pedeapsa aplicată, urmând ca instanța să indice cuantumul pedepsei finale, pentru a putea fi pusă în executare.

- netemeinicia pedepselor complementare aplicate inculpaților R.V. și T.Șt.M., având în vedere cuantumul foarte redus al acestora.

- nerespectarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., privind aplicarea obligatorie a pedepsei complementare în cazul inculpaților P.G.M. și R.T.

- nerespectarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în privința aparatului de verificat autenticitatea valutei aparținând inculpatului R.V., arătându-se că, în mod greșit, instanța de fond a omis să dispună confiscarea acestuia, deși din probele administrate s-a stabilit că era destinat să servească la săvârșirea infracțiunii.

în afara motivelor invocate în scris, reprezentanta parchetului a formulat oral, în fața instanței de apel și alte critici și anume:

- omisiunea instanței de fond de a deduce reținerea din data de 18 august 2003, pentru inculpatul R.T.;

- omisiunea instanței de fond de a constata că inculpata M.D.A. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 iulie 2003, 06 august 2003;

- înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., în situația în care se va reține în sarcina inculpaților infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- reținerea cu privire la inculpații T.Șt.M. și R.V. a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în situația în care aceștia vor fi condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din aceeași lege;

- cu privire la inculpatul N.C.B., a solicitat revocarea suspendării condiționate și a grațierii dispusă prin sentința penală nr. 102/2001 a Judecătoriei Făgăraș, urmând a se stabili o pedeapsă rezultantă și a se deduce prevenția de la 15 iunie 2000 la 20 iunie 2000 și cea efectuată în prezenta cauză.

în ceea ce-l privește pe inculpatul R.V., acesta a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond sub două aspecte, și anume:

- greșita condamnare pentru infracțiunea de falsificare de monedă în formă consumată, arătându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 C. pen., privind tentativa, arătând că nu a deținut nici un moment valuta falsificată în mod efectiv, bancnotele falsificate găsite asupra inculpatului T.Șt.M., neintrând în posesia inculpatului R.V., datorită realizării flagrantului.

Ca urmare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportată la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 284 C. pen.

- nelegalitatea procedeului de stabilire a pedepsei rezultante ce a fost aplicată inculpatului.

Deși în motivele scrise, inculpatul a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să contopească pedepsele de un an închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1183/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar rezultanta să o adauge la pedeapsa stabilită prin hotărâre, în fața instanței și-a însușit punctul de vedere al parchetului, susținând că în mod greșit instanța de fond a revocat suspendarea condiționată și pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., din moment ce, pentru această pedeapsă s-a împlinit termenul 3 ani, de definitivare al grațierii condiționate.

în ceea ce-l privește pe inculpatul T.Șt.M., acesta a criticat hotărârea primei instanței pe motive de netemeinicie, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Astfel, s-a solicitat de către inculpat acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o poziție constant sinceră, împrejurări care justifică reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

în ceea ce-l privește pe inculpatul R.T., acesta a invocat greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 282 C. pen., arătând că fapta săvârșită de el nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective și nici sub cel al laturii subiective.

Astfel, s-a arătat că în cauză, a fost stabilită o premisă greșită, nedovedită și anume, aceea că inculpatul este numitul D.B. Din ascultarea convorbirilor telefonice, efectuată nemijlocit de către instanța de fond, a rezultat că vocea inculpatului R.T. nu este aceeași cu a numitului D.B. Din confruntările efectuate și din înregistrări, a reieșit că persoana care a facilitat obținerea valutei false este "D. de la Târgoviște" care nu are nici o legătură cu inculpatul. în aceste condiții, s-a susținut că singura activitate dovedită a inculpatului a fost aceea de a asigura transportul valutei false în România, faptă ce nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, textul prevăzând necesitatea ca valuta să fie fi fost deținută în scopul punerii în circulație și nu în scopul de a o transmite altui intermediar, nici sub aspectul laturii subiective, inculpatul neavând cunoștință de conținutul plicului sigilat pe care l-a transportat.

Față de aceste aspecte, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 81) lit. d) sau c) C. proc. pen.

în ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.M., acesta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei sale condamnări, pentru art. 20 C. pen., raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., arătând în motivare că nu există probe certe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. Singurele probe care susțin vinovăția inculpatului sunt declarațiile inculpatului R.V., însă acestea nu se coroborează cu celelalte probe, declarațiile fiind date de inculpat pentru a beneficia de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Ca urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, verificând cauza, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul R.V. ca fiind fondate și ca nefondate apelurile declarate de inculpații T.Șt.M., R.T. și P.G.M., având în vedere în acest sens, următoarele considerente:

1. în ceea ce privește prima critică formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea a considerat că, într-adevăr, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpaților T.Șt.M., R.T., P.G.M., R.V. și N.C.B., pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

A reținut instanța de apel că, cei cinci inculpați sus-menționați au acționat în mod coordonat, în scopul comiterii unei infracțiuni grave, respectiv infracțiunea de falsificare de monedă, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., constituind un grup care a existat pe o perioadă de timp (iunie - iulie 2003) și a acționat pentru a obține un beneficiu financiar, prin săvârșirea infracțiunii.

S-a mai motivat că inculpații R.V., T.Șt.M., R.T., P.G.M. și N.C.B. nu s-au întâlnit în mod întâmplător, ocazional, în scopul comiterii imediate a unei infracțiuni, că activitatea lor s-a desfășurat pe o perioadă determinată, fiecare inculpat având un rol prestabilit și acționând în acest sens, în vederea săvârșirii infracțiunii de falsificare de monedă și a obținerii unui beneficiu financiar din această activitate.

în ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.M., acesta a aderat la grupul infracțional, întâlnindu-se cu inculpații R.V. și T.Șt.M. și comandându-le suma de 100.000 Euro în bancnote de 200 Euro falsificate, pentru care urma să plătească suma de 35.000 Euro în bancnote autentice, el fiind destinatarul valutei introduse fraudulos în țară, ce urma a fi pusă în circulație.

în ceea ce-i privește pe inculpații R.V. și T.Șt.M., Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, având în vedere poziția lor în cursul urmăririi penale, ei denunțând și facilitând identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupului infracționali.

Totodată, în privința inculpaților R.V. și N.C.B. s-a ținut seama de starea de recidivă postcondamnatorie în care au comis infracțiunile, ceea ce denotă perseverența lor infracțională.

S-a avut în vedere împrejurarea că inculpații T.Șt.M., R.T. și P.G.M. se află la prima confruntare cu legea penală.

în ceea ce o privește pe inculpata M.D.A., Curtea a constatat că apelul parchetului este fondat, însă sub alt aspect decât cel invocat.

Astfel, s-a arătat că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că această inculpată ar fi aderat sau sprijinit grupul infracțional sau că ar fi cunoscut despre activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați. Nici din declarațiile inculpaților nici din cele ale martorilor și nici din cuprinsul convorbirilor telefonice, nu rezultă că inculpata ar fi știut de neînțelegerea dintre ceilalți coinculpați, de existența valutei false sau de destinația acesteia. Atât din declarațiile inculpatei, cât și din cele ale coinculpatului T.Șt.M., rezultă în mod cert că aceasta fusese rugată de logodnicul său, inculpatul T.Șt.M., să-l transporte la Alexandria, pentru a lua un pachet și, ulterior, la Bacău, întrucât inculpatul avea actele de identitate pierdute, fără să rezulte din vreo probă că inculpata ar fi știut de conținutul pachetului, de modul în care au fost procurați banii falși sau de destinația acestora.

Toți inculpații au arătat în declarațiile lor că inculpata M.D.A. nu a avut nici o implicare în activitatea infracțională, necunoscând existența grupului constituit de ceilalți inculpați și nici scopul acestuia.

Relevantă a fost și transcrierea convorbirii telefonice din data de 18 iulie 2003, între inculpații R.V. și T.Șt.M., acesta din urmă spunându-i primului că s-ar putea să o ia și pe inculpata M.D.A. că-l transporte cu mașina, întrucât nu are nici un act de identitate și se teme de un control al poliției.

Curtea constată, însă, din oficiu, că în mod greșit prima instanță a achitat-o pe inculpată în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din moment ce în cauză, există faptele de inițiere, constituire a unui grup infracțional de sprijinire și aderare la acest grup, însă aceste fapte nu au fost săvârșite de inculpata M.D.A., ci de ceilalți coinculpați.

Ca urmare, Curtea a schimbat temeiul achitării, prin reținerea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel al parchetului, Curtea a apreciat că acesta este nefondat, atâta timp cât în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că prin punerea în circulație a 100.000 Euro și 800 dolari S.U.A. falsificați, s-ar fi cauzat o pagubă importantă sistemului financiar.

Posibilitatea cauzării unei pagube importante sistemului financiar nu poate fi apreciată prin raportare la dispozițiile art. 146 C. proc. pen., privind consecințele deosebit de grave, fiind vorba de două noțiuni diferite și ea trebuie dovedită în concret, neputând fi presupusă sau lăsată la simpla apreciere a instanței.

Ca urmare, a reținut că în mod legal și temeinic, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen.

3. în ceea ce privește critica referitoare la greșita achitare a inculpatului N.C.B., pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă, Curtea a apreciat că aceasta este fondată, cu mențiunea, însă, că din materialul probator nu rezultă că inculpatul ar fi participat în calitate de autor la activitatea infracțională, ci în calitate de complice, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

Din probele administrate, respectiv, declarațiile date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, declarațiile coinculpatului R.V., transcrierile convorbirilor telefonice dintre cei doi inculpați și dintre inculpatul R.V. și soția sa s-a reținut că inculpatul N.C.B. a știut de operațiunea privind cumpărarea valutei false ce urma să se deruleze în Bulgaria, ajutându-l pe inculpatul R.V. să se deplaseze până aici și ulterior, la Bacău, unde urma să se întâlnească cu cumpărătorul final și împrumutându-i suma de 20.000 dolari S.U.A. și ulterior de 3000 dolari S.U.A. pentru plata valutei false.

Din nici o probă administrată nu a rezultat că acest inculpat ar fi deținut efectiv valuta falsă în vederea punerii în circulație, ci doar că l-a ajutat în acest sens pe inculpatul R.V., participând la activitatea infracțională, în calitate de complice. Relevante în acest sens sunt chiar declarațiile inculpatului, precum și cele ale coinculpatului R.V., care a arătat că, la cea de-a doua întâlnire cu inculpatul R.T. de la Sofia, când acesta din urmă i-a adus valuta falsă și când s-a procedat la verificarea ei, a fost singur, fără să participe și inculpatul N.C.B. Acesta însă, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților R.V. și R.T., a fost prezent la prima întâlnire, când inculpatul R.V. i-a dat inculpatului R.T. cei 22.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea valutei falsificate.

Chiar dacă inculpatul N.C.B. a susținut că în momentul în care a aflat de operațiunea cu valută falsă ce urma să fie realizată, a refuzat să-și pună mașina la dispoziție pentru transportul acesteia și nu a vrut să știe nimic de această afacere. Curtea a apreciat că această apărare nu poate constitui un temei de achitare, atâta timp cât inculpatul, cu intenție l-a ajutat pe inculpatul R.V. și implicit pe ceilalți membrii ai grupului infracțional să săvârșească fapta prevăzută de legea penală, transportându-l pe aceste în Bulgaria, deși cunoștea că urmează să fie încheiată o operațiune ilegală, iar apoi la Bacău, unde urma să fie finalizată afacerea și i-a împrumutat o sumă de bani pentru achizițio-narea valutei false.

Ca urmare, Curtea a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru această infracțiune, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă (împreună cu mai multe persoane), contribuția efectivă a inculpatului la activitatea infracțională, precum și persoana acestuia, recidivist postcondamnatoriu și care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, încercând să inducă în eroare organele judiciare și să-și minimalizeze participarea la săvârșirea infracțiunii.

4. în ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de apel invocat de parchet, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatei M.D.A., pentru infracțiunea de falsificare de monedă, însă a apreciat că temeiul achitării este greșit, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a reținut că, din întregul material probator administrat, rezultă că inculpata nu a cunoscut că transportă valută falsificată, în vederea punerii acesteia în circulație, acceptând numai propunerea logodnicului său, inculpatul T.Șt.M., de a-l duce cu autoturismul la Alexandria și apoi la Bacău, doar pe considerentul că acesta din urmă nu avea nici un act de identitate și se temea de un control al poliției.

Nici din declarațiile inculpaților, nici din cele ale martorilor și nici din cuprinsul convorbirilor telefonice nu a rezultat că inculpata ar fi știut de înțelegerea dintre ceilalți coinculpați, de existența valutei false sau de adevărata destinație a pachetului luat de la părinții inculpatului R.T. Dimpotrivă, din transcrierea convorbirilor telefonice din data de 18 iulie 2003, dintre inculpații R.V. și T.Șt.M., a rezultat că inculpata M.D.A. nu avea cunoștință de operațiunea cu valută falsă, prezența sa la volanul autoturismului, fiind determinată de împrejurarea că inculpatul T.Șt.M. nu putea să conducă mașina, neavând nici un act de identitate.

Din nici o probă nu a rezultat că inculpatul T.Șt.M. i-ar fi comunicat inculpatei M.D.A. că valuta transportată este falsă și chiar dacă aceasta din urmă inculpată a observat, la un moment dat, că în pachetul luat de la părinții inculpatului R.T. se află o sumă mare de bani, ea nu putea să-și dea seama că aceștia sunt falși, din moment ce, chiar B.N.R., prin buletinul de expertiză nr. VI/2581 din 21 iulie 2003 a concluzionat: "calitatea reproducerii este satisfăcătoare".

Ca urmare, chiar dacă sub aspectul laturii obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., inculpata M.D.A. deținând valuta falsificată, Curtea a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și sub aspectul laturii subiective, inculpata neștiind că valuta pe care o deține este falsă și că urmează să fie pusă în circulație, acționând fără intenție.

Ca urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatei M.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen.

5. Referitor la motivul cinci de apel al parchetului, Curtea a apreciat că acesta este nefondat, întrucât în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul P.G.M. în art. 20 C. pen., raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen.

în speță, hotărârea infracțională a inculpatului, de a intra în posesia valutei falsificate, în vederea introducerii acesteia în circulație, a fost pusă în executare (inculpatul dând o comandă fermă în acest sens și verificând chiar calitatea bancnotelor), însă această executare a fost întreruptă de intervenția organelor de poliție și nu și-a produs efectul, astfel încât, sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de falsificare de monedă, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

6. în ce privește motivul referitor la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților R.V., R.T. și P.G.M., atât în ceea ce privește cuantumul redus al acestora, cât și modalitatea de executare a pedepselor (în cazul inculpaților R.T. și P.G.M.), Curtea a apreciat că acesta este fondat, întrucât nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., care au fost avute în vedere de instanța de fond, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților R.T. și R.V. și nici aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților P.G.M. și R.T.

De asemenea, din oficiu, Curtea a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., nici în ceea ce-l privește pe inculpatul T.Șt.M.

7. în ceea ce privește motivul referitor la nelegalitatea procedeului de stabilire a pedepsei dată spre executare inculpatului R.V., Curtea a constatat că și acesta este fondat, întrucât prin sentința penală nr. 1183 din 10 septembrie 1999 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 20 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, inculpatul R.V. a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în ceea ce privește pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, executarea acesteia a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

în ceea ce privește însă, pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., aceasta a fost constatată grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. Ca urmare, la data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 din Legea nr. 137/1997, de definitivare a grațierii condiționate, fusese deja împlinit de la data de 20 aprilie 2003, astfel încât, efectele grațierii au devenit definitive în privința acestei pedepse.

în consecință, față de această împrejurare, Curtea a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate și a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., întrucât pe de o parte, cu privire la această pedeapsă nu se dispusese suspendarea condiționată, iar pe de altă parte, termenul de definitivare al grațierii condiționate fusese împlinit anterior de data comiterii faptelor.

Ca urmare, în baza art. 83 C. pen., a dispus numai revocarea suspendării condiționate, cu privire la executarea pedepsei de un an și 6 luni închisoare [(pentru art. 215 alin. (2) C. pen.)], aplicată prin sentința penală nr. 1183/1999 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, aceasta urmând a fi executată în întregime, alături de pedeapsa aplicată în cauză.

8. în ceea ce privește motivul referitor la netemeinicia pedepselor complementare aplicate inculpaților R.V. și T.Șt.M., Curtea a apreciat că și acesta este fondat. Astfel, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social ridicat al acestora și față de persoana inculpaților, Curtea apreciază că într-adevăr pedepsele complementare aplicate de instanța de fond inculpaților R.V. și T.Șt.M. sunt nejustificat de blânde, astfel încât, se impune în baza art. 62 alin. (2) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de timp mai mare după executarea pedepselor principale.

9. Curtea a apreciat ca fiind fondat și motivul privitor la nerespectarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., privind aplicarea obligatorie a pedepsei complementare în cazul inculpaților P.G.M. și R.T. Deși instanța de fond i-a condamnat pe aceștia pentru infracțiunea de falsificare de monedă străină (în forma tentativei în cazul inculpatului P.G.M. și în formă consumată în cazul inculpatului R.T.), aplicându-le pedepse de cel puțin 2 ani închisoare, nu a făcut aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen., cu toate că, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie. Ca urmare, Curtea a aplicat și acestor inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe lângă pedepsele principale.

10. în ceea ce privește motivul referitor la omisiunea confiscării de către instanța de fond a aparatului de verificat autenticitatea valutei, conform art. 118 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că și acesta este fondat, însă cu mențiunea că acest aparat nu aparține inculpatului R.V. ci inculpatului T.Șt.M. Din declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul R.V. rezultă că aparatul de verificat autenticitatea valutei este proprietatea inculpatului T.Șt.M., inculpatul arătând că l-a rugat pe coinculpatul N.C.B. să se deplaseze la domiciliul inculpatului T.Șt.M. înainte de plecarea acestora în Bulgaria, pentru a lua aparatul respectiv ce aparține inculpatului T.Șt.M. în același sens, sunt și declarațiile inculpatului T.Șt.M., care audiat în cursul urmăririi penale a arătat că într-adevăr aparatul pentru verificat valuta care a fost găsit în bagajul lui R.V. îi aparține, fiind luat de la domiciliul său anterior plecării în Bulgaria.

Ca urmare, având în vedere că, deși acest aparat a fost găsit în bagajele inculpatului R.V., el este proprietatea inculpatului T.Șt.M., Curtea a apreciat că se impune confiscarea acestuia, de la acest din urmă inculpat, iar nu de la inculpatul R.V.

Acest aparat de verificat autenticitatea valutei a fost folosit într-adevăr la săvârșirea infracțiunii, având în vedere că în Bulgaria a fost utilizat de inculpații R.V. și R.T., pentru verificarea valutei procurate de la cetățenii bulgari și el urma să fie folosit și la Bacău, în momentul în care valuta urma să fie predată inculpatului P.G.M.

11. Curtea a apreciat ca fiind fondat și motivul invocat oral de parchet, instanța de fond omițând să deducă reținerea din 18 august 2003, pentru inculpatul R.T.

Totodată, din oficiu, Curtea a constatat că prima instanță a omis să deducă reținerea din data de 18 august 2003 și în ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.M.

12. Fondat a fost constatat și motivul invocat oral de parchet cu privire la inculpata M.D.A., întrucât instanța de fond a omis să menționeze că aceasta a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 iulie 2003 - 6 august 2003.

13. în ceea ce privește motivul referitor la înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., Curtea a constatat că acesta este fondat, din moment ce, în sarcina inculpaților se va reține infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Ca urmare, Curtea a înlăturat dispozițiile privind reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., în cazul infracțiunii de falsificare de monedă străină prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen.

14. S-a arătat că este fondat și motivul privitor la reținerea în cazul inculpaților T.Șt.M. și R.V. a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, atâta timp cât aceștia în cursul urmăririi penale au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupului infracționali.

15. Curtea a apreciat ca fiind fondat și ultimul motiv de apel invocat oral de către parchet și care îl privește pe inculpatul N.C.B.

Astfel, prin sentința penală nr. 102 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr. 246 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, inculpatul N.C.B. a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3221 alin. (1) și (2) C. pen., dispunându-se conform art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

în această cauză, inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 iunie 2000 - 20 iunie 2000, iar la data de 21 aprilie 2003 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Ca urmare, având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise atât în termenul de definitivare al grațierii condiționate prevăzută de art. 7 din Legea nr. 543/2002 cât și în termenul de încercare al suspendării condiționate, Curtea a apreciat că se impune atât revocarea beneficiului grațierii condiționate, cât și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, conform art. 83 C. pen. și executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa ce va fi aplicată în prezenta cauză.

Totodată, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului atât durata prevenției in prezenta cauză, de la 21 iulie 2003 la 23 martie 2004, cât și durata prevenției din s.p. 102/2001 de la 15 iunie 2000 la 20 iunie 2000.

16. în ce privește apelul declarat de inculpatul R.V., Curtea a apreciat că acesta este fondat, însă numai sub aspectul motivului referitor la nelegalitatea procedeului de stabilire a pedepsei dată spre executare acestui inculpat.

S-a arătat că inculpatul R.V. a primit și păstrat (este adevărat pentru o perioadă scurtă de timp) valuta falsificată, astfel încât sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de monedă străină în formă consumată, în varianta derivată prevăzută de alin. (2) al art. 282 C. pen., raportat la art. 284 C. pen., fiind nefondată critica apelantului, în sensul că fapta sa a rămas în faza tentativei.

Nu prezintă nici o relevanță, sub aspectul încadrării juridice a faptei, împrejurarea că valuta falsificată nu a mai ajuns la Bacău, inculpatul T.Șt.M. fiind oprit de organele de poliție și nemaivând astfel posibilitatea să o predea inculpatului R.V., din moment ce acesta s-a aflat în posesia valutei cu ocazia întâlnirii din Bulgaria, primind și păstrând suma de bani procurată de inculpatul R.T.

17. în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul R.T., Curtea a apreciat că acesta este nefondat, în cauză neexistând temeiuri de achitare a acestui inculpat.

Au fost analizate probele încriminatoare, arătându-se că atât inculpatul R.V. cât și inculpatul T.Șt.M., la începutul lunii iunie 2003, s-au întâlnit cu inculpatul R.T., zis "D.B." în București, acesta spunându-le că le poate face rost de valută falsificată din Bulgaria, în bancnote de 50 și 200 Euro și luând împreună hotărârea de a introduce în țară valută falsificată în vederea punerii în circulație.

Aceiași inculpați au relatat că i-au comunicat telefonic lui R.T. T. că inculpatul P.G.M. a comandat 100.000 Euro, primind din partea inculpatului R.T. un răspuns pozitiv ferm, în jurul datei de 15 - 17 iulie 2003. Afirmațiile lor sunt corespunzătoare adevărului, aspect ce reiese în special, din convorbirile telefonice purtate între inculpații R.V. și R.T., la data de 16 iulie 2003 din care rezultă că, la solicitarea inculpatului R.V., inculpatul R.T. a luat legătura cu cei doi cetățeni bulgari posesori de valută falsă, le-a transmis comanda pentru 100.000 Euro în bancnote de 200 Euro, cu serii distincte și i-a comunicat inculpatului R.V. prețul - 25 % în bancnote dolari S.U.A. autentice, urmând a se întâlni cu acesta la Sofia, pentru a-i remite valuta falsă și a primi prețul.

Inculpatul R.V. a declarat că i-a înmânat inculpatului R.T. suma de 22.000 dolari S.U.A., iar peste circa două ore, acesta a revenit cu valuta falsă. După ce au verificat calitatea banilor, au hotărât ca inculpatul R.T. să se ocupe de introducerea lor pe teritoriul României, în cursul zilei de 20 iulie 2003.

Este de reținut și declarația inculpatului N.C.B., care a arătat că în drum spre Sofia a aflat că unul dintre inițiatorii afacerii era "B.", bulgăresc D.", cu care inculpatul R.V. a vorbit la telefon, cerându-i să-l aștepte, fapt care s-a realizat, inculpatul R.T. venind însoțit de un individ despre care inculpatul N.C.B. afirmă că a aflat că este hoț de mașini.

Același inculpat a susținut că nu a sesizat dacă inculpatul R.V. i-a dat o sumă de bani, dar a bănuit că, la acea întâlnire s-a petrecut acest fapt, întrucât inculpatul R.V. i-a spus la final că "a aranjat treaba și să plece de acolo."

Chiar dacă inculpatul R.T. a susținut că nu el este "D.B." și că nu el a procurat valuta falsă din Bulgaria, apărarea sa nu poate fi reținută, din moment ce, pe de o parte chiar inculpatul în declarațiile date la urmărirea penală a recunoscut că este cunoscut sub porecla de "D.B.", iar pe de altă parte, inculpații R.V. și T.Șt.M. l-au recunoscut după planșa foto ca fiind persoana cunoscută sub această poreclă și care le-a procurat valuta falsă din Bulgaria.

Toate acestea constituie probe certe de vinovăție, astfel încât Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, neexistând vreun temei care să justifice achitarea sa.

18. în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul P.G.M., Curtea a apreciat că și acesta este nefondat, în cauză neexistând temeiuri de achitare nici cu privire la acest inculpat.

Deși inculpatul P.G.M. nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, vinovăția lui este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză.

Astfel, s-a arătat ca fiind relevante declarațiile inculpatului R.V., care a arătat că, după ce a aflat de la inculpații T.Șt.M. și R.T. despre posibilitatea procurării valutei, la data de 25 iunie 2003 s-a întâlnit într-o vilă din comuna Mogoșoaia cu inculpatul P.G.M. și cu T.Șt.M., ocazie cu care au hotărât ca inculpatul T.Șt.M. să facă rost de o bancnotă de 200 Euro falsă, să i-a trimită inculpatului P.G.M. și, în cazul în care acesta din urmă este mulțumit de calitatea contrafacerii, să le comande o cantitate mai mare de valută, plan ce a fost realizat întocmai celor stabilite. Ulterior, inculpatul P.G.M. a luat legătura telefonic, cu inculpatul R.V., întâlnindu-se cu acesta și inculpatul N.C.B., la Bacău, în seara zilei de 19 iulie 2003, pentru a aștepta coletul.

Declarațiile inculpatului R.V. se coroborează întocmai cu cele ale inculpatului T.Șt.M., care confirmă existența întâlnirii din Mogoșoaia, urmată de comanda fermă din partea inculpatului P.G.M., căruia i-a trimis în prealabil printr-un microbuz, monstra de 200 de Euro.

Relevante sunt și procesele-verbale de recunoaștere după planșa foto a inculpatului P.G.M., inculpații R.V. și T.Șt.M. identificându-l pe inculpat ca fiind persoana care a comandat suma de 100.000 Euro falși și care era deci, destinatarul valutei procurate din Bulgaria.

Trebuie menționate și declarațiile inculpatului N.C.B. care a arătat că în drum spre Sofia, inculpatul R.V. i-a spus să-l ducă cu mașina și la Bacău, unde urma să predea valuta falsă.

în același sens, sunt și declarațiile inculpatului R.T., care a arătat că din discuțiile purtate de inculpatul R.V. cu persoanele care îl însoțeau la întâlnirea din Sofia, a înțeles că destinația valutei false era în România la Bacău.

Relevante sunt și transcrierile convorbirilor telefonice, purtate de inculpații R.V. și T.Șt.M. la 20 iulie 2003, din care reiese că inculpatul R.V. intenționa să rețină autoturismul marca Porche deținut de inculpatul P.G.M. până la primirea celor 35.000 Euro.

Așadar, din toate aceste probe, s-a reținut că inculpatul P.G.M. a comandat suma de 100.000 Euro, în bancnote de 200 de Euro falsificate, pentru care urma să plătească suma de 35.000 Euro, în bancnote autentice, el fiind destinatarul valutei introduse fraudulos în țară, ce urma a fi pusă în circulație.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea lui, nefiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate în susținerea apelului.

19. Pentru aceleași considerente, ce au fost pe larg expuse la punctul 6, Curtea apreciază ca fiind nefondat și apelul declarat de inculpatul T.Șt.M., în cauză negăsindu-și justificare aplicarea unei pedepse mai reduse și nici suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Pachetul de pa lângă Tribunalul București și de inculpatul R.V., împotriva sentinței penale nr. 395 din 23 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în fond:

1. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul R.V. la 4 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.V. să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1183 din 10 septembrie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 20 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești și a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, astfel încât, inculpatul R.V. să execute în final o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând din data de 21 iulie 2003 la zi.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

2. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul T.ȘT.M. la 4 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul T.ȘT.M. să execute pedeapsa cea mai grea, 4 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

3. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.B. la 5 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzute de art. 282 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare

în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat beneficiul grațierii condiționate acordat în baza art. 1 din aceeași lege, pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 102 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr. 246 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Brașov.

în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 102 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Făgăraș și a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre, astfel încât, în final inculpatul N.C.B. a executat o pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate, durata prevenției din sentința penală nr. 102/2001 a Judecătoriei Făgăraș, de la 15 iunie 2000 la 20 iunie 2000, precum și durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la 21 iulie 2003 la 23 martie 2004.

A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

4. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul P.G.M. la 5 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut durata pedepsei închisorii aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2003 la 23 martie 2004.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

5. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.T. la 5 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la 284 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

6. în baza art. 11 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata M.D.A. pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1), lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe aceeași inculpată, pentru infracțiunea prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 iulie 2003 - 6 august 2003.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.Șt.M., în folosul statului, a aparatului de verificat autenticitatea valutei, inscripționat M.M.D.:

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.G.M., T.Șt.M. și R.T.

în baza art. 300²raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a apelanților - inculpații T.Șt.M. și R.V., apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanții - inculpați P.G.M., T.Șt.M. și R.T. la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.V., T.Șt.M., N.C.B., P.G.M. și R.T.

Parchetul a considerat ambele hotărâri ca fiind netemeinice și nelegale sub aspectul achitării greșite a inculpatei M.D.A., reținerii faptei săvârșite de inculpatul P.G.M. ca fiind rămasă numai în faza de tentativă, omisiunii aplicării prevederilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. și individualizării pedepselor. S-a solicitat condamnarea inculpatei M.D.A., pentru cele două infracțiuni menționate în rechizitor, condamnarea inculpatului P.G.M., pentru complicitate la infracțiunea de punere în circulație a valutei false și aplicarea unor pedepse majorate tuturor inculpaților, în raport de pericolul social ridicat al faptelor comise.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

R.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 282 alin. (2) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., arătând că el nu a "atins" niciodată valuta falsă. A mai cerut achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât acțiunile s-au desfășurat în decurs de numai patru zile, iar întâlnirile cu ceilalți inculpați au fost întâmplătoare. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17 și 12 C. proc. pen.

Inculpatul R.T. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., întrucât el nu a deținut valuta falsă și nici nu a pus-o în circulație, în plus, a fost constrâns de inculpatul R.V. să-i recomande pe cetățenii bulgari de la de la care acesta a procurat valuta falsă.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a cerut achitarea, nefiind întrunite elementele constitutive.

în subsidiar a cerut recunoașterea, în favoarea sa a unor largi circumstanțe atenuante, reducerea pedepselor sub minimul special, aplicarea art. 81 C. pen., dată fiind comportarea bună avută înainte de săvârșirea faptelor, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că avea ocupație din care-și asigura existența materială.

Inculpatul P.G.M. a criticat ambele hotărâri în ceea ce privește reținerea vinovăției sale pentru cele două infracțiuni, cerând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 282 alin. (2) și în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.

Inculpații N.C.B. și T.Șt.M. au solicitat menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește dispoziția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., stabilite de instanța de apel.

Examinând hotărârile pronunțate, atât sub aspectul cazurilor de casare invocate prin motivele scrise și orale de recurs, dar și din oficiu, Curtea constată următoarele:

în mod greșit, instanța de apel a reținut vinovăția inculpaților R.V., N.C.B., T.Șt.M., P.G.M. și R.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deși nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei fapte.

Toate activitățile desfășurate de cei cinci inculpați, evidențiate de instanța de apel că reprezintă fapte ce intră în conținutul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, constituie în realitate elementele infracțiunii de punere în circulație a valutei false. Inculpații s-au întâlnit și au acționat coordonat în calitate de autori sau complici ai infracțiunii, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. Discuțiile telefonice dintre inculpați, întâlnirea lor în București, deplasările în Bulgaria, transportul valutei în țară, reprezintă acte și fapte ce intră în conținutul infracțiunii de punere în circulație a valutei false, nicidecum al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

De aceea, Curtea apreciază în mod corect instanța de fond a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă de mai multe persoane împreună, astfel că, înlăturarea acestei agravante de către instanța de apel a fost greșită.

Tot corect apreciază Curtea că, instanța de fond a achitat pe toți inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Temeiul achitării îl constituie însă dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și nu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub acest aspect urmând a se dispune în cauză prin prezenta decizie.

Pentru a putea reține că inculpații ar fi constituit un grup infracțional organizat, trebuia dovedită structura organizatorică a acestuia, conținând: statut, reguli de comportare, ritualuri de aderare, ierarhizare de funcții și atribuții, program de activitate.

Infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o formă de manifestare a criminalității organizate, activitate extrem de periculoasă pentru ordinea, siguranța și liniștea publică. Ea constă în inițierea unui grup infracțional organizat, adică efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea unui astfel de grup (propuneri, determinarea unor persoane, instruirea unor persoane), constituirea unui grup (intrarea în acel grup, dorința de a face parte din grup, reunirea mai multor persoane pe o anumită durată), aderarea, printr-o declarație formală de aderare, orală sau scrisă, îndeplinirea unui ritual, depunerea unui jurământ, sprijinirea unui grup infracțional organizat prin furnizarea de informații, indicații, ajutor bănesc, punerea la dispoziție a unui local pentru ca membrii să se întâlnească.

Nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dacă grupul este format ocazional, în scopul comiterii imediate a unei infracțiuni, ca în cauza de față și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru fiecare membru. Asocierea în grup organizat nu trebuie confundată de participația penală.

Activitatea grupului infracțional compus din cei cinci inculpați, condamnați în cauză, nu s-a desfășurat în mod coordonat și de aceea nu se poate vorbi de un grup infracțional organizat.

în speță, deși inițial, în luna iunie 2003, inculpatul R.T. a furnizat mostre de Euro falsificați din Bulgaria, planul de a procura 100.000 Euro creat prin intermediul acestuia a fost abandonat, inculpatul R.V. recurgând la data de 21 iulie 2003, la serviciile numitului O.P., care, cunoscând limba bulgară, a contactat persoane indicate din localitatea Cavarna - Bulgaria și a pus la punct detaliile procurării banilor falsificați. Acest ultim plan de achiziționare a valutei falsificată, a fost pus în aplicare de îndată, în data de 22 iulie 2003, inculpații R.V. și N.C.B. deplasându-se în Bulgaria, de unde au achiziționat 100.000 Euro falsificați.

în consecință, înalta Curte, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ca urmare a admiterii recursurilor declarate de toți inculpații, va dispune achitarea acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Urmează, de asemenea, a fi reduse pedepsele aplicate inculpaților T.Șt.M. și N.C.B., pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 26, raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., în raport de comportarea sinceră de care au dat dovadă.

Totodată, având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că presta o muncă din care își asigura existența, că s-a predat organelor de cercetare penală, inculpatului R.T. urmează a i se recunoaște existența unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducându-i-se pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Inculpatului R.V., care a fost inițiatorul infracțiunii, precum și inculpatului P.G.M., care urma să fie beneficiarul acesteia, li se vor păstra pedepsele aplicate de instanța de apel.

Recursul parchetului urmează a fi admis numai în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., la infracțiunile reținute în sarcina celor cinci inculpați condamnați de ambele instanțe în temeiul art. 282 alin. (2), raportat la art. 284 C. pen. și la greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P.G.M. de către instanța de apel care a considerat că activitatea sa infracțională a rămas în faza de tentativă.

Din probele administrate rezultă că acest inculpat este complice la fapta săvârșită de R.V., R.T. și T.Șt.M.

El a fost cel care a condamnat achiziționarea valutei false, el a verificat "calitatea" uneia din bancnotele false, a "garantat" achitarea efortului de cumpărare și transportate până în Bacău, astfel că hotărârea infracțională a inculpatului a fost pusă în executare și executată, el aducându-și aportul în calitate de complice.

Referitor la inculpata M.D.A., înalta Curte consideră că recursul parchetului este nefondat, întrucât instanțele au apreciat corect lipsa ei de vinovăție, pronunțând achitarea. Această dispoziție va fi menținută.

Inculpata M.D.A. nu a știut de înțelegerea intervenită între ceilalți cinci inculpați privind transportul și punerea în circulație a valutei false. Ea a fost rugată de logodnicul ei, T.Șt.M., să-l ducă cu mașina în orașul Alexandria pentru a lua un pachet, iar ulterior, la Bacău, pentru a-l preda, întrucât acesta își pierduse actele și nu putea conduce mașina. în orice caz, nu s-a făcut dovada cp inculpata știa că transportă cu mașina valută falsă.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor au fost menținute, inclusiv starea de arest a inculpaților R.V. și T.Șt.M., precum și computarea perioadei executate de inculpații în stare de arest preventiv.

← ICCJ. Decizia nr. 2902/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2857/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2573/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2573/2005. Penal