ICCJ. Decizia nr. 2839/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 15 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 64/P/Ap/MF/2005, Curtea de Apel Brașov, secția de minori și familie, în temeiul art. 160b C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului N.P.C., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în motivarea acestei încheieri s-a arătat că, măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei; probele administrate până în prezent conduc la presupunerea că fapta poate fi reținută în sarcina inculpatului, iar temeiurile arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, astfel încât se justifică menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Brașov se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., în sensul că inculpatul este recidivist, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus-menționate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.P.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2843/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2815/2005. Penal → |
|---|
