ICCJ. Decizia nr. 2880/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2880/2005
Dosar nr. 2030/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1577 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus:
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului I.M.F. la 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 lit. a) inculpata G.C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a mai constatat că cele 5 doze de heroină cu o masă totală de 0,10 gr. au fost consemnate în procesul analizelor de laborator.
Pentru art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.M.F. suma de 1.500.000 lei primită de la denunţător şi s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 120.000 lei din cei 1.000.000 lei consemnaţi la C.E.C.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.F. durata reţinerii şi arestării de la 24 august 2004 la zi, iar pentru inculpata G.C. reţinerea de la 24 aprilie la 24 august 2004.
În sfârşit, primul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 24 august 2004, urmare denunţului formulat de B.F. prin care se arată că în zona Pieţei Progresul se comercializează droguri de inculpatul I.M.F., s-a procedat la organizarea flagrantului punându-se la dispoziţia denunţătorului suma de 1.500.000 lei şi instalarea unui dispozitiv de supraveghere.
În aceste condiţii, în jurul orelor 16,30, primul inculpat la solicitarea denunţătorului să ia 5 doze de heroină pentru care a plătit suma de un milion lei, diferenţa urmând a fi achitată la predarea mărfii. După circa 30 minute inculpatul a revenit însoţit de inculpata G.C- şi în schimbul celor 5 doze a primit diferenţa de 500.000 lei. Imediat după tranzacţie cei doi inculpaţi au fost imobilizaţi, asupra inculpatului I.M.F. găsindu-se suma de 1.620.000 lei din care bancnota de 500.000 lei fiind din cele folosite la realizarea flagrantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin apelul parchetului s-a solicitat casarea hotărârii pentru greşita individualizare.
Inculpata, prin motivele de apel, a criticat hotărârea pentru greşita sa condamnare, întrucât nu a contribuit la săvârşirea faptei, impunându-se achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul I.M.F. a susţinut că a fost provocat şi terorizat de denunţător, impunându-se achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 46 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 166/ A din 11 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile.
Împotriva acestei decizii penale instanţa de control judiciar, inculpaţii au declarat recurs reiterând motivele din apel.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, analizând hotărârile pronunţate în cauză, constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt dând încadrarea juridică legală faptelor, făcând totodată şi o justă individualizare a pedepselor.
Susţinerea inculpatei G.C. în sensul că, prezenţa sa la locul săvârşirii faptei a fost determinată de atitudinea violentă a coninculpatului este neîntemeiată şi în totala contradicţie cu probele administrate şi inclusiv propriile declaraţii care confirmă că cele 5 doze de heroină au fost predate de aceasta.
Nu poate fi primită nici asupra inculpatului care invocă constrângerea morală la care a fost supus de denunţător, atâta timp cât acesta avea posibilitatea denunţării celui care exercita ameninţare iar acesta să constituie un pericol grav pentru făptuitor, mai grav decât consecinţele propriei fapte, situaţii neconfirmate de probele administrate.
Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că instanţele au ţinut seama atât de pericolul social ridicat al faptei şi consecinţele grave pe plan social cât şi de datele ce caracterizează pe fiecare inculpat, încât reducerea pedepselor nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.F. arestarea preventivă de la 14 august 2004 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M.F. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 166/ A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.F., timpul arestării preventive de la 24 august 2004 la 9 mai 2005.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2877/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2887/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
