ICCJ. Decizia nr. 2901/2005. Penal. Art.288,291 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2901/2005
Dosar nr. 5348/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1635 din 28 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a condamnat pe inculpatul I.A. la 2 ani şi respectiv un an închisoare, pentru instigare la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi de art. 291, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în luna noiembrie 1999, inculpatul a instigat o persoană, rămasă necunoscută, să falsifice un paşaport aparţinând unei alte persoane, prin schimbarea fotografiei, care, ulterior, a fost folosit de inculpat pentru a trece frontiera în Cehia şi Germania, unde a fost depistat şi expulzat, la data de 18 decembrie 1999.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 211/ A din 13 februarie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi a schimbat încadrarea din infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), în infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnându-l la pedepsele de 2 ani şi, respectiv, un an închisoare.
În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul graţierii cu privire la două pedepse de câte un an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin neapelare, la 21 octombrie 1997.
S-au contopit cele 2 pedepse de câte un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, aplicate în cauză.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a respins apelul inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 629 din 15 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis recursul declarat de inculpat şi, în baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 629 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, solicitând respingerea recursului inculpatului şi menţinerea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi de apel, întrucât instanţa de recurs a încălcat puterea lucrului judecat în cazul sentinţei penale nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Recursul este fondat, dar numai cu privire la stabilirea infracţiunilor sau infracţiunii care constituie primul termen al recidivei şi neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 137/1997 în Decizia de recurs.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Instanţa de apel şi cea de recurs au reţinut că prin sentinţa nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, inculpatului I.A. i-au fost aplicate pedepsele de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. şi de un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., ambele graţiate în baza art. 1 lit. a), raportat la art. 8 din Legea nr. 137/1997.
Prin fişa de cazier (aflată din dosarul de urmărire penală Inspectoratul D.G.P.M.B. secţia 22 Poliţie sub nr. 1672797 din 14 noiembrie 2001 se comunică faptul că inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru art. 26, raportat la art. 2151 prin sentinţa penală nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti în dosar nr. 4580/1997, pedeapsă graţiată conform Legii nr. 137/1997.
Deci, se constată că sunt neconcordanţe între cele reţinute de cele două instanţe, în sensul că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 900 din 10 octombrie 1997, la două pedepse, şi fişa de cazier care comunică condamnarea pentru o singură infracţiune.
Se mai constată şi faptul că Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, condamnându-l pe inculpat prin sentinţa penală nr. 1635 din 28 noiembrie 2002, a omis a aplica dispoziţiile Legii nr. 137/1997.
Ca atare, se impune ca instanţa de fond să verifice dacă inculpatul a fost condamnat anterior la două pedepse (cum s-a reţinut prin hotărâri) sau o pedeapsă (conform cazierului judiciar) şi în funcţie de rezultat să stabilească şi starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., sau de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul în anulare, se vor casa în totalitate hotărârile pronunţate în apel şi în recurs, şi în parte hotărârea instanţei de fond, aceasta din urmă, numai cu privire la stabilirea infracţiunilor (sau infracţiunii) care constituie primul termen al recidivei, precum şi neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 137/1997 şi se va trimite cauza, spre rejudecare, în aceste limite, la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 629 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul I.A.
Casează în totalitate Decizia penală nr. 629 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Decizia penală nr. 211 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în parte sentinţa penală nr. 1635 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, aceasta din urmă numai cu privire la stabilirea infracţiunilor (sau infracţiunii) care constituie primul termen al recidivei, precum şi neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 137/1997.
Trimite cauza spre rejudecare, în aceste limite, la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2890/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2929/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
