ICCJ. Decizia nr. 2887/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2887/2005
Dosar nr. 1888/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 7 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.C.V.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, la data de 27 septembrie 2004, condamnatul A.C.V. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 627 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii a arătat că este nemulţumit de modul în care a fost administrat probatoriul la judecata în fond a cauzei, invocând faptul că partea vătămată L.M. a declarat doar ce i s-a sugerat de către organele de anchetă şi că nu s-a efectuat un inventar care să ateste lipsa din gestiunea acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 1319 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în temeiul art. 397 şi art. 399 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de la lângă Tribunalul Bucureşti în vederea efectuării actelor de cercetare.
La data de 12 ianuarie 2005, parchetul a sesizat Tribunalul Bucureşti, cu cererea de revizuire, concluzionând în urma efectuării actelor de cercetare că motivele pe care se sprijină cererea nu fac parte din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul, analizând cererea condamnatului A.C.V. a constatat că, într-adevăr, în cauză nu se regăseşte nici unul din motivele cuprinse în textul de lege arătat mai sus şi a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât s-a dat faptei, reţinute în sarcina sa, o greşită încadrare juridică şi nu au fost administrate toate probele.
Prin Decizia penală nr. 136 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului A.C.V.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este legală şi temeinică, deoarece motivele invocate de revizuient nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Reiterând motivele, revizuientul – condamnat a declarat recurs solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât condamnarea sa are la bază declaraţia mincinoasă a martorului D.M.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
În speţă, motivele susţinute de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menţionate, întrucât nu a invocat existenţa unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Nu se poate reţine că ar fi incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., în ce priveşte săvârşirea de către martorul D.M. a infracţiunii de mărturie mincinoasă întrucât nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să se fi dispus cu privire la o astfel de faptă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţiile de respingere a cererii de revizuire pronunţate de instanţe sunt temeinice şi legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 136/ A din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2890/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
