ICCJ. Decizia nr. 2882/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 111 din 22 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 701/P/2004, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P.B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 264/P/2003 din 23 iunie 2004, întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.
în considerentele rechizitoriului se menționează că inculpata P.B., în calitate de inspector principal în cadrul Poliției municipiului Constanța, în perioada noiembrie 1996 - martie 2003, a lăsat în nelucrare 16 dosare primite de la unități de poliție din județul Constanța (pentru care au fost luate măsuri administrative față de aceasta), iar alte 40 de dosare, în care cercetările erau terminate, nu au ajuns la parchete, în vederea soluționării, deși erau întocmite referate și adrese în acest sens. Ca urmare a netrimiterii în termen, într-unul din dosare, s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale. Astfel, s-a ajuns ca raportările și statisticile Poliției municipiului Constanța să fie eronate, prin prezentarea către organele superioare a unor rezultate necorespunzătoare realității.
Examinând cauza instanța a reținut următoarele:
Inculpata P.B. și-a desfășurat activitatea în cadrul Poliției municipiului Constanța - Biroul de cercetări penale, din anul 1994, când a absolvit Academia de Poliție.
Urmare a unei sesizări din luna august 2003, referitoare la un dosar penal ce ar fi fost ascuns, s-a efectuat un control, ocazie cu care s-au găsit 40 de dosare, în care s-au întocmit referate de terminare a cercetărilor penale, multe din acestea nefiind semnate de șeful ierarhic dar care au fost înaintate parchetelor.
Inculpata P.B., pe lângă activitatea ce o desfășura, în calitate de ofițer de cercetări penale, se ocupa în cadrul Biroului de cercetări penale și cu efectuarea lucrărilor de secretariat (în lipsa unei persoane la acest serviciu), precum și cu întocmirea situațiilor și rapoartelor periodice (săptămânal, lunar, trimestrial), ce erau înaintate conducerii unității.
în activitatea Biroului de cercetări penale, a existat o practică, în sensul că fiecare ofițer de cercetări penale trebuia să raporteze săptămânal că a soluționat 4-5 dosare, deși, uneori, datorită complexității cauzelor, acest lucru nu era posibil.
Pentru a veni în întâmpinarea acestor cerințe, s-a obișnuit, deși contrar reglementărilor legale, ca în dosarele în care cercetările erau aproape finalizate, să se întocmească referate de terminare a acestora, precum și adrese de înaintate către parchete, după care erau scăzute din evidență.
Aceste dosare, însă, erau păstrate în continuare, pentru a fi finalizate, cu eventuale înscrisuri ce mai erau necesare a fi atașate, după ce erau primite de la diverse unități și servicii.
în această categorie de dosare se includ și cele găsite în fișetul inculpatei, dar, unele dintre acestea, nu au fost finalizate nici până în prezent (așa cum rezultă din declarația martorului I.V.).
Rapoartele și statisticile întocmite de inculpată au avut în vedere și aceste dosare, astfel că organele superioare au fost informate eronat cu privire la desfășurarea activității Biroului de cercetări penale în ceea ce privește soluționarea unor cauze.
în urma controlului, la 31 august 2003, inculpata a fost destituită din poliție pentru neglijență și lipsă de preocupare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Situația de fapt expusă mai sus, rezultă din raportul din 25 august 2003, coroborat cu procesele-verbale nr. 1, 2, 3 cu procesul-verbal din 5 mai 2004, încheiate de organul de control și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu tabelul privind cauzele și lucrările penale verificate la Poliția municipiului Constanța, cu declarațiile inculpatei, cu declarațiile martorilor T.M., C.A., Z.G., U.A., C.V., B.A., S.V., D.C., M.M., B.A., I.V., P.I., cu adresa nr. 448538 din 19 noiembrie 2004, emisă de I.P.J. Constanța, privind volumul de activitate avut de inculpată în perioada 1994 - august 2003, calificativele anuale obținute și conduita acesteia.
Având în vedere probele menționate mai sus, se constată că inculpata, prin activitatea defectuoasă desfășurată în cazul celor 40 de dosare, a produs o tulburare a activității unității, dar această tulburare nu a fost și însemnată, condiție cerută expres de art. 248 C. pen.
întocmirea unor referate de terminare a urmăririi penale și a unor adrese de înaintare a dosarelor către parchete, în condițiile în care cercetările nu erau finalizate, cum este cazul și dosarului nr. 1088/P/2003 privind pe învinuitul Z.G., minor la acea dată, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și în care s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, precum și a unor rapoarte și statistici cu date eronate în ceea ce privește numărul cauzelor soluționate, ce au fost înaintate organelor superioare, constituie o stânjenire a activității unității, fără a fi, însă, de o asemenea proporție încât să fi produs o tulburare însemnată bunului mers al Poliției municipiului Constanța, în sensul art. 248 C. pen.
Această stânjenire a activității unității a fost determinată și de împrejurarea că inculpata a desfășurat, pe lângă activitatea propriu-zisă de cercetări penale, în calitatea sa de ofițer și activități de secretariat.
De menționat că, la stabilirea situație de fapt, au fost avute în vedere, pe lângă celelalte probe administrate și declarațiile martorilor (în majoritatea lor, ofițeri de poliție, angajați civili, un ofițer în rezervă, fost șef al Biroului de cercetări penale), adresa nr. 448538/2004, emisă de I.P.J. Constanța, privind volumul de activitate de cercetări penale, avut de inculpată în perioada 1994 - august 2003, precum și calificative obținute de aceasta în perioada 1995 - 2002.
De altfel, nici în considerentele rechizitoriului, nu sunt analizate, după expunerea faptelor, elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, în sensul dacă acestea sunt întrunite sau nu.
Pentru aceste considerente, se reține că neîndeplinirea condiției de tulburare însemnată, echivalează cu inexistența laturii materiale a infracțiunii de abuz în serviciu în forma continuată, reținută în sarcina inculpatei, motiv pentru care se va face aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispunându-se achitarea acesteia.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a solicitat casarea acesteia și în cadrul rejudecării condamnarea inculpatei P.B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în motivele scrise, se arată că activitatea desfășurată de inculpată a fost defectuoasă, găsindu-se la controlul efectuat 39 dosare penale care figurau în evidențele poliției ca fiind soluționate. în realitate acestea se aflau în fișetul inculpatei, nefiind trimise la parchet. De asemenea, s-au mai găsit 16 dosare înregistrate la unități de poliție din județul Constanța, în perioada noiembrie 1996 - martie 2002, dosare în care nu s-a efectuat nici un act de cercetare penală.
Se apreciază astfel că apărarea inculpatei, în sensul volumului mare lucrări, nu este de natură a înlătura răspunderea penală putând constitui doar împrejurări de atenuare a acesteia.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata P.B. a îndeplinit funcția de inspector principal în cadrul Poliție municipiului Constanța - Biroul de cercetări penale.
Urmare unui control dispus de conducerea instituției, asupra activității desfășurate de inculpată, s-au găsit în biroul acesteia 40 de dosare în care s-au întocmit referate de terminare a cercetării penale, parte dintre acestea nefiind semnate de șeful ierarhic, dar nu au fost înaintate parchetelor spre soluționare.
Potrivit declarațiilor constante date de inculpată, precum și de martorii audiați în cele două faze ale procesului penal rezultă, pe de o parte că aceasta avea volumul cel mai mare de activitate, cauzele soluționate fiind de o complexitate sporită, iar pe de altă parte, datorită pregătirii sale și experienței dobândite efectua și alte lucrări de secretariat cum ar fi întocmirea situațiilor și rapoartelor periodice, săptămânal, lunar trimestrial, ce erau înaintate conducerii instituției.
Nu este lipsit de importanță, în contextul analizei elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, faptul că în dosarele în care cercetările erau aproape finalizate (lipsind cazierul judiciar, ancheta socială) să se întocmească, în mod frecvent, referatele de terminare a urmăririi penale, precum și adresele de înaintare la parchet, fiind scăzute astfel din evidență.
Urmare deficiențelor constatate în activitatea inculpatei, la data de 31 august 2003, a fost destituită din poliție pentru neglijență și lipsă de preocupare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Analizând fapta inculpatei sub aspectul elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie reținut că acesta prezintă trei aspecte:
- fapta abuzivă constă într-o formă omisivă, prin aceea că funcționarul public sau funcționarul "nu îndeplinește un act" sau într-o formă comisivă, că "în îndeplinește în mod defectuos";
- fapta să fie săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
- fapta să cauzeze una din urmările prevăzute în textul de lege: o tulburare însemnată a bunului mers al activității în cadrul uneia dintre unitățile prevăzute de art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Dacă, în speță, primele două cerințe nu comportă discuții, inculpata săvârșind fapta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atribuții exercitate în mod defectuos, trebuie analizat ce-l de-al treilea aspect și anume dacă s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al activității Poliției Constanța.
Prin tulburare însemnată adusă bunului mers al unității se înțelege o afectare importantă a relațiilor de serviciu. în caz contrar, când s-a produs o tulburare neînsemnată intervine răspunderea disciplinară și nu răspunderea penală.
Cât privește constatarea împrejurării dacă s-a produs sau nu o tulburare însemnată al bunului mers al unității, acesta este un atribut exclusiv al instanței de judecată, care îl stabilește în raport de ansamblul probator administrat.
în cauză, înalta Curte apreciază că în raport de împrejurările comiterii faptei, s-a produs o stânjenire a activității unității la care era încadrată inculpata fără a produce însă o tulburare însemnată în sensul cerut de textul care încriminează fapta.
Toate aceste aspecte au justificat soluția instanței de fond în sensul achitării inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel că, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2892/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2884/2005. Penal → |
|---|
