ICCJ. Decizia nr. 2905/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 28 pronunțată la data de 3 februarie 2005, în dosarul penal nr. 3150/2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul C.S., pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) pct. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., la 4 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenția de la data de 8 septembrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest.
Prejudiciul a fost constatat acoperit, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că, la data de 31 august 2004, inculpatul, împreună cu coinculpatul D.F.E. (recidivist și el), după ce împreună au consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 3,00, s-au deplasat în parcul central din Alexandria. Observând pe o bancă doi tineri, inculpatul C.S. s-a apropiat și a smuls de la gâtul părții vătămate S.I., un lănțișor de aur. Lănțișorul s-a rupt și în mâna inculpatului a rămas un fragment de aproximativ 10 gr. Atât inculpatul C.S. cât și celălalt inculpat, a lovit partea vătămată și pe martora ce-l însoțea, care-i sărise în ajutor.
Constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, din probele cu înscrisuri, planșe foto, procese-verbale de recurs și declarațiile părților și ale martorilor, instanța a aplicat o pedeapsă corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în limitele dispozițiilor art. 211 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 171 A pronunțată la data de 8 martie, în dosarul penal nr. 748/M/2005, a admis apelul declarat de inculpatul C.S. și desființând în parte sentința, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a menținut aceeași pedeapsă și starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenția la zi.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal, recurs, considerând că în mod greșit instanța de apel, înlăturând dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), nu a dispus și reducerea pedepsei, făcând astfel o greșită aplicare a legii [(art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
A solicitat reducerea pedepsei.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de critica adusă, constată că motivul invocat nu este justificat, în raport de datele cauzei rezultând din probe și dintr-o corectă aplicare a legii.
Inculpatul a săvârșit o tâlhărie calificată în circumstanțe care o definesc ca foarte periculoasă: în timpul nopții, însoțit de încă o persoană, prin aplicare de violențe, nemaipomenind antecedentele penale care denotă atât perseverență infracțională cât și recuperare educațională mai greu de realizat.
Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante inexistente, dar pe care nici instanța de apel și nici aceea a înaltei Curți de Casație și Justiție nu au avut cum să le înlăture în absența unei căi de atac din partea parchetului și în propria cale de atac a inculpatului, dispoziție procedurală interzisă într-o asemenea situație.
Instanța de apel în mod corect a înlăturat starea de recidivă, deoarece termenul de reabilitare pentru o primă infracțiune expirase, la data de 15 aprilie 2004, iar infracțiunea comisă și dedusă judecății în cauza de față, a fost săvârșită ulterior, la data de 31 august 2004, situație în care, conform art. 38 alin. (2) C. pen., condamnarea anterioară nu atrage starea de recidivă.
Cum în puterea instanței era să reducă sau nu pedeapsa ca urmare a înlăturării recidivei, aceasta a ales să păstreze pedeapsa, inculpatului fiindu-i aplicată și așa o pedeapsă inferioară celei pe care ar fi meritat-o. Singurele aspecte legate de recunoașterea săvârșirii faptei sau a paternității a trei copii minori, nu sunt determinante prin ele însele, în cauza de față, în contextul celor arătate, cât să conducă la reducerea și mai mult a pedepsei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., și a menține decizia de apel care este legală și temeinică.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), urmează a se deduce din pedeapsă, prevenția, la zi.
Recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare ocazionate de recurs, în temeiul art. 191 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2888/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2892/2005. Penal → |
|---|
