ICCJ. Decizia nr. 2908/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 165 pronunțată la data de 16 septembrie 2004, în dosarul penal nr. 3601/P/2004, Tribunalul Caraș Severin, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbării încadrării juridice a faptei inculpatului B.M.D. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin 2 lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.
în baza art. 208 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă inculpatul B.M.D. la:
- 6 (șase) luni închisoare.
în baza art. 216 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., condamnă același inculpat, la:
- 5 (cinci milioane) lei amendă penală.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de:
- 6 (luni) închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 21 aprilie 2004 și până la zi.
în baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) șase luni, conform art. 82 C. pen.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.
în baza art. 350 alin. (1), raportat 1 art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 22 aprilie 2004, emis de Tribunalul Caraș-Severin.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1.600.000 lei obținută de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunilor.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 246 C. proc. civ., ia act de retragerea de către partea vătămată M.V. a acțiunii civile formulate în cadrul procesului penal.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
în seara zilei de 20 aprilie 2004, partea vătămată M.V., după ce consumase băuturi alcoolice la un bar din Ticvaniu Mic, s-a deplasat la barul SC C. SRL, tot din Ticvaniu Mic, pentru a continua să consume băuturi alcoolice.
După ce a comandat băuturi alcoolice la acest din urmă bar, partea vătămată a ieșit afară și s-a integrat într-un grup din care făceau parte inculpatul B.M.D. și martorii S.I. și L.S.
Pe fondul discuțiilor ce se purtau, la un moment dat, partea vătămată, a scos din buzunarul de la piept mai multe bancnote, pentru a se lăuda că are bani, căzându-i pe jos o bancnotă de 500.000 lei.
Când partea vătămată s-a întors în incinta barului, inculpatul a ridicat de pe jos bancnota căzută și i-a înmânat-o lui S.I. pentru ca acesta să cumpere bere și țigări. Inculpatul, împreună cu L.S. au plecat la câteva case mai sus de bar, unde l-au așteptat pe S.I., după care toți trei s-au așezat pe o bancă și au consumat berea.
La un moment dat, inculpatul a văzut partea vătămată că pleacă s-a luat după aceasta, cei doi martori aflându-se cam la 10-15 metri în spatele său.
Partea vătămată aflându-se într-o stare avansată de ebrietate s-a dezechilibrat, iar inculpatul, care o ajunsese din urmă, a prins-o de mână să nu cadă, moment în care partea vătămată s-a smucit și a căzut, lovindu-se cu capul de o dală de piatră.
După ce partea vătămată a căzut, inculpatul, profitând de starea avansată de ebrietate în care se afla aceasta, s-a aplecat și i-a sustras din buzunarul de la piept suma de 1.100.000 lei, sumă din care și-a păstrat 500.000 lei, restul împărțindu-i cu L.S. și S.I.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de însușire a bunului, găsit, tribunalul a reținut că, din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, cu toate că acesta, în faza de judecată a declarat că nu cunoștea faptul că banii găsiți aparțineau, parții vătămate M.V.
Astfel, tribunalul a reținut că, în declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, această primă declarație coroborându-se cu cele ale martorilor S.I. și L.S., care, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată au susținut constant că inculpatul B.M.D. a văzut când parții vătămate M.V. i-a căzut o bancnotă de 500.000 lei și că ulterior a ridicat acești bani de pe jos.
Sub aspectul laturii obiective, tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit elementul material specific infracțiunii de însușire a bunului găsit în ambele modalități, prevăzute de textul art. 216 alin. (1) C. pen., iar sub aspectul laturii subiective, că inculpatul a acționat cu intenție directă.
în ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, tribunalul a reținut însă că, din probele administrate, nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat vreun act de violență asupra părții vătămate.
Astfel, tribunalul a reținut că martorii A.I. și C.G. au declarat constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că au trecut cu căruța pe lângă inculpatul B.M.D., că partea vătămată era în stare avansată de ebrietate și s-a dezechilibrat, moment în care inculpatul l-a prins de mână ca să nu cadă, iar partea vătămată s-a smucit și a căzut totuși, lovindu-se cu fața de o dală de piatră.
Declarațiile acestor martori se coroborează și cu concluziile raportului medico-legal efectuat asupra victimei din care rezultă că leziunile pe care le prezenta victima s-au situat la nivelul buzei superioare și a hemitoracelui stâng și că aceste leziuni pot fi rezultatul lovirii de corpuri dure, neconstatându-se nici o leziune la nivelul mâinii drepte a victimei.
De altfel, chiar și victima recunoaște că se afla în stare de ebrietate și că abia dimineață s-a trezit și a observat că are leziuni la nivelul buzei superioare.
Tribunalul a reținut și că L.S. și S.I., în faza de urmărire penală au declarat că au văzut cum inculpatul a prins victima de mână, însă în faza de judecată au declarat că nu au văzut ce s-a întâmplat între victimă și inculpat, și că inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a declarat că a tras victima de mână.
Coroborând aceste probe, tribunalul a reținut că nu se poate trage concluzia că simpla tragere de mână a victimei, cu scopul de a împiedica o cădere a acesteia, constituie un act de violență care să justifice tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, noțiunea de violență trebuind a fi interpretată prin comparație cu celelalte modalități alternative prevăzute de textul art. 211 C. pen.
Curtea de Apel Timișoara a considerat însă că însușirea banilor s-a produs prin profitarea de către inculpat de starea de imposibilitate de a se apăra a părții vătămate, astfel că prin decizia penală nr. 49/ A pronunțată la 20 ianuarie 2005 în dosarul penal nr. 10257/P/2004, a înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen. și a dispus executarea pedepsei în regim de privare de libertate menținând încadrarea juridică în furt, calificat.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin invocând motive de legalitate și netemeinicie susținând că însușirea sumei de 1.100.000 lei, din buzunarul victimei constituie infracțiunea de tâlhărie, schimbarea încadrării juridice fiind greșită. Referitor la însușirea sumei de 500.000 lei, din moment ce inculpatul a observat că bancnota a căzut din buzunarul părții vătămate, încadrarea juridică corectă era aceea de furt și nu de însușire a bunului găsit.
S-a solicitat aplicarea unor pedepse în măsură să realizeze scopul și înlăturarea dispozițiilor de suspendare a executării.
Prin decizia penală nr. 49/ A din 20 ianuarie 2005, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Timișoara, apelul a fost admis, și sentința desființată în latura penală.
Rejudecând, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de însușire a bunului găsit, prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen., la o lună închisoare.
Pedepsele au fost contopite și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 în condițiile art. 71 C. pen.
împotriva acestei decizii atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cât și inculpatul au declarat, în termen legal recurs.
Reprezentantul parchetului a solicitat înlăturarea schimbării încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat și condamnat pentru această infracțiune [(3859 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.)].
Inculpatul a solicitat respingerea recursului parchetului și ca urmare a casării deciziei, să se mențină măsura de suspendare a executării pedepsei [(3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.)].
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile de fond și apel în raport de probele existente și prin prisma criticilor formulate, constată că recursul parchetului este fondat.
Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat, dar și în instanță la interogator acesta arată că, "am luat de pe jos o bancnotă de 500.000 lei ce I-a căzut părții vătămate, după care am plecat după partea vătămată pentru a-l opri la bar casă bem".
în același sens declară și martorii L.S. și S.I. atât în faza de urmărire penală cât și în instanță.
în atare situație, fapta săvârșită de către inculpat nu se încadrează în prevederile art. 216 C. pen. ci ale art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., întrucât ei a avut reprezentarea persoanei căreia îi aparține bunul însușit, fiind în imediata apropriere a acesteia.
în ce privește infracțiunea de tâlhărie este de reținut că inculpatul a realizat că victima se afla într-o stare avansată de ebrietate și tocmai profitând de această situație l-a urmărit în stradă și a exercitat violență prin tragerea de mână a acesteia și smucire, ceea ce a determinat căderea părții vătămate și punerea ei, în acest mod în neputință de a se apăra urmată de sustragerea banilor.
Mai mult inculpatul declară că "în timp ce partea vătămată se afla lovită la pământ i-am sustras din buzunarul de la piept suma de 1.100.000 lei". Câtă vreme singura persoană care s-a apropriat de partea vătămată a fost doar inculpatul este evident că acesta i-a cauzat leziunile descrise în raportul medico-legal de la care au necesitat pentru îngrijire un număr de 7-8 zile. Pe de altă parte natura leziunilor descrise în actul medico-legal exclud provocarea acestora prin autolovire întrucât majoritatea sunt în zona feței (buză superioară, alveolă dentară, fractură canin superior, bărbie hemitorace) fiind puțin probabil ca victima care se deplasa pe sol să fi căzut în cap.
Sub aspectul pedepselor aplicate se constată că prin reținerea circumstanțelor atenuate s-a avut în vedere împrejurările favorabile inculpaților, iar privarea de libertate va asigura reeducarea inculpaților și prevenția generală.
Astfel fiind, conform art. 38515pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul inculpatului.
în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va admite recursul parchetului și se vor opera corecțiile amintite.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția la zi și recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2927/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2915/2005. Penal → |
|---|
