ICCJ. Decizia nr. 2927/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 971 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 9 iunie 2004 și până la zi.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 12.500.000 lei, din care 7.255.000 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca, iar 400.000 lei onorariul avocațial din oficiu pentru faza de urmărire penală.
Victima și inculpatul sunt soții succesivi ai A.R.C. și tații copiilor acesteia.
Din data de 12 mai 2004, toți locuiau împreună, în corpuri diferite ale aceluiași imobil, proprietatea victimei, inculpatul prestând diferite munci în contul pensiei de întreținere datorată fiicei sale, pe care n-o putea plăti.
Pe fondul consumului de alcool, cu ocazia fierberii fructelor pentru fabricarea rachiului, la 6 iunie 2004, într-o discuție a victimei cu fiica sa, inculpatul, tată "adoptiv", a intervenit și l-a lovit de mai multe ori, pe M.P., strângându-l în același timp de gât, astfel producându-se ca urmare a leziunilor și asfixiei, moartea.
Deși au încercat să ascundă modul în care victima și-a pierdut viața, din compararea probelor: expertiză medico-legală, înscrisuri, declarații martori etc., a rezultat vinovăția inculpatului.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 49/A/2005 pronunțată în dosarul penal nr. 718/PG/2005, a admis apelul declarat de inculpatul C.I., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 971 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj pe care o desființează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și judecând:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.I., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv din 9 iunie 2004 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A stabilit onorar apărător oficiu suma de 200.000 lei în favoarea Baroului de Avocați Cluj, onorar ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de apel a considerat corectă încadrarea juridică reținută, iar nu pe aceea de loviri cauzatoare de moarte pe care inculpatul a recunoscut-o (ca faptă) și nici nu a constatat starea de provocare a inculpatului, așa cum acesta a cerut, schimbându-și poziția procesuală inițială, de nerecunoaștere a faptei.
împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., nereținerea stării de provocare și dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., aplicarea unei pedepse prea severe.
Inculpatul a solicitat prin aplicarea textelor sus-menționate reducerea pedepsei.
împotriva deciziei de apel, în sens contrar, parchetul a declarat recurs, motivat scris, prin care s-a cerut reținerea motivului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar, în sens invers, respectiv majorarea pedepsei din apel.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea de apel și de fond în raport de criticile formulate și de probele existente, constată că pedeapsa stabilită în apel este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Instanța a ținut cont atât de aspectele agravante cât și de cele atenuatoare (nu atenuante) ale cauzei, reducând pedeapsa de 15 ani la 11 ani închisoare, cuantum apreciat ca fiind corespunzător perioadei necesare de recuperare a inculpatului, prin privare de libertate.
Atât prevenția specială cât și aceea generală pot fi realizate, deoarece este o pedeapsă suficient de substanțială cât să corespundă violenței, nesincerității inițiale, dar în același timp nu împovărătoare, deoarece ține seama de promiscuitatea în care s-a complăcut victima, starea de beție a amândurora, intervenția inculpatului în apărarea unor interese ale fiicei defunctului. La aprecierea necesității majorării sau reducerii pedepsei nu se poate face abstracție de relațiile reale dintre participanți, latura afectivă a acestora explicând participarea lor. Starea preexistentă agresiunii nu reprezintă însă o provocare, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., aceasta având un caracter de stare de moment.
Ținând seama de atitudinea victimei, absența antecedentelor penale, instanța nu era obligată să le considere circumstanțe atenuante dacă ele nu aveau acest caracter. Instanța le-a dat eficiență în limita dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ca împrejurări "atenuatoare" nu atenuante, deci nu a comis o greșeală prin nereținerea art. 74 C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri declarate și a se menține decizia care este legală și temeinică.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenția din durata pedepsei, la zi.
în temeiul art. 191 și art. 192 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2938/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2908/2005. Penal → |
|---|
