ICCJ. Decizia nr. 2940/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 4 din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Vâlcea l-a condamnat pe inculpatul B.M., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii pedepselor stabilite prin sentința penală nr. 36 din 16 ianuarie 2002 a Judecătoriei Rm. Vâlcea.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., a recontopit pedepsele stabilite prin sentința sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4.500.000 lei amendă, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, respectiv 5 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 4.500.000 lei amendă.
S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenția de la 24 februarie 2004 la zi și menținută măsura arestării preventive.
în baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.
A fost obligat la 25.000.000 lei despăgubiri către partea vătămată M.I.V. și la 8.669.500 lei cheltuieli spitalizare către C.A.S. Vâlcea.
Asemenea, inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că între inculpatul B.M. și partea vătămată M.I.V. existau relații conflictuale de mai mult timp.
în seara de 19 decembrie 2003, părțile s-au întâlnit la discoteca H. din Cartierul Goranu al municipiului Rm. Vâlcea. Aici inițial s-a iscat o ceartă între partea vătămată și unul dintre frații inculpatului, prilej pentru acesta din urmă de a merge la masa părții vătămate și de a o invita afară să se bată.
Refuzând în primul moment, ulterior partea vătămată a ieșit din discotecă, urmată îndeaproape de inculpat și atacată de către acesta cu un cuțit. Partea vătămată s-a apărat cu un panou publicitar, însă a fost înjunghiată de inculpat care, după comiterea faptei a fugit.
Internată în spital, partea vătămată a prezentat, conform Raportului de constatare medico-legală al S.M.L. Vâlcea, diagnosticul de plagă înjunghiată lombară stg. cu leziuni de jugun și mezenter și plagă tăiată pielea capului, intervenindu-se chirurgical. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător, au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 40 zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a comis fapta în condițiile provocării determinată de conduita părții vătămate, care avusese un conflict cu fratele său, și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 42 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins apelul inculpatului, ca nefondat, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind argumentat înlăturată susținerea inculpatului cu privire la starea de provocare în care s-ar fi aflat, atât pentru că nu a existat faptul provocator pretins, cât și considerarea timpului suficient de îndelungat care a trecut de la cearta părții vătămate cu fratele inculpatului, în care evident că s-a atenuat, dacă a existat tulburarea pretinsă, interval de timp în care părțile au și dansat cu fetele din grupul fiecăruia.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susținut oral, personal și prin apărător în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei prin reținerea stării de provocare.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor B.I. și B.T. care se aflau la masa părții vătămate, martorul B.C., fratele inculpatului, este cel care a generat o ceartă, prin aceea că s-a legat de martorul B.T., partea vătămată intervenind conciliator pentru aplanarea situației.
Aceeași împrejurare este susținută și de martorul R.I.I., astfel încât este neîndoielnic că partea vătămată nu a săvârșit nici un act provocator care să-i producă inculpatului o puternică tulburare sub stăpânirea căreia să fi comis infracțiunea.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita legală specială, reținând circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. ultim. C. pen., în considerarea constatărilor și concluziilor Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică al I.N.M.L. Mina Minovici București, potrivit cărora acesta prezintă tulburare de personalitate de tip mixt, având discernământul scăzut și recomandând aplicarea art. 113 C. pen.
Pedeapsa, astfel cum a fost aplicată în raport de toate criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a fost corect și temeinic individualizată, asigurând resocializarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Reducerea pedepsei, așa cum solicită inculpatul, nu se justifică și cum nu se constată nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată s-a scăzut durata arestării preventive a inculpatului B.M. de la 24 februarie 2004 la 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2928/2005. Penal → |
|---|
