ICCJ. Decizia nr. 2962/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2962/2005
Dosar nr. 989/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare introdusă la 16 februarie 2005, petentul M.M. a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 1595 din 26 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că nu a fost citat la nici un termen de judecată şi fiind plecat din ţară nu şi-a putut face apărările necesare.
Examinând, în conformitate cu art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a averii de contestaţie în anulare se constată că nu sunt motive din cele enumerate imperativ şi limitativ de art. 386 C. proc. pen., că nu sunt depuse acte care să reflecte susţinerile petentului, iar contestaţia nu s-a introdus în termenul prevăzut de lege.
În atare situaţie, susţinerea petentului, privind necitarea sa în cursul procesului penal, nu se încadrează în dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., care prevăd ca un caz de contestaţie, situaţia când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În ce priveşte procedura de citare pentru termenul la care cauza a fost judecată în recurs se constată că au fost respectate prevederile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., petentul fiind citat prin afişare la Consiliul Local al sectorului 1, nefiind cunoscută adresa unde acesta locuia.
În consecinţă, nefiind respectate condiţiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva deciziei penale nr. 1595 din 26 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2637/2001.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2967/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
