ICCJ. Decizia nr. 2951/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2951/2005
Dosar nr. 1990/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Brăila, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la data de 8 martie 2004.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la data de 8 martie 2004.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 13 noiembrie 2002, pedeapsă pe care a descontopit-o în următoarele pedepse componente:
- 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 24 septembrie 2002, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen.
- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea dispusă prin sentinţa penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila faţă de pedeapsa de 415 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 88 alin. (3) şi art. 109 C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă pe care a contopit-o cu pedepsele de 6 luni şi de 8 luni de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în total 10 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa de 10 luni închisoare, alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în total 7 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.T., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la data de 8 martie 2004.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la data de 8 martie 2004.
În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.T. la 6 ani închisoare şi a interzis acestuia drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, la data de 8 martie 2004.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu un an şi 6 luni închisoare, în total 9 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 728 zile închisoare din pedeapsa totală de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 14 ianuarie 2002 a Judecătoriei Brăila, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul P.T., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară.
A interzis inculpaţilor drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada executată, începând cu data de 9 martie 2004.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpaţii în solidar, la 1.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.E. şi a constatat parţial acoperit prin restituire prejudiciul creat părţii civile P.E. şi integral către partea vătămată B.S.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la câte 3.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de onorariu avocat oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 8 martie 2004, inculpatul C.M. s-a dus împreună cu inculpatul P.T. şi martorii P.G. şi M.N., cu o căruţă la un centru de colectare din com. Râmnicelu din judeţul Brăila, unde au predat o cantitate de fier vechi.
După predarea fierului vechi, cei de mai sus au consumat băuturi alcoolice la un cafe-bar, dat fiindcă se înserase, au fost îndrumaţi spre casă de un lucrător de poliţie, căruţa nefiind echipată corespunzător.
Aceştia au ajuns în comuna Gemenele, în jurul orelor 20,00, şi au continuat să consume băuturi alcoolice la cafe-barul T., până în jurul orelor 20,30 - 21,00.
Inculpatul P.T. s-a dus acasă, fiind găsit de mama sa P.E.
Aceasta i-a spus să rămână la masă, dar inculpatul i-a răspuns că se mai duce să bea o bere.
În realitate, inculpatul P.T. s-a dus la domiciliul inculpatului C.M. şi i-a propus să sustragă bunuri din locuinţa părţii vătămate B.S., despre care ştiau că stă mai mult la Brăila şi că nu are pe nimeni acasă.
În continuare, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate B.S., au escaladat gardul şi după spargerea unui geam, au pătruns în casă. De aici, au sustras: un aparat radio, două râşniţe cafea, 3 difuzoare, un mecanism de la un pick-up, un tricou, 5 kg de cuie şi 4 l de vin.
Inculpaţii au pus bunurile sustrase într-un sac şi le-au dus la domiciliul inculpatului C.M.
În aceeaşi noapte (8 martie 2004), după comiterea furtului din locuinţa părţii vătămate B.S., inculpaţii s-au hotărât să se ducă şi la domiciliul părţii vătămate P.E., în vârstă de 77 ani, despre care ştiau să stă singură la marginea satului şi se deplasa foarte greu, folosindu-se de un cadru metalic.
Inculpaţii au pătruns în curte prin partea din spate a locuinţei, unde nu era gard, după care s-au dus la coteţul păsărilor, unde au rupt gâtul la 5 găini, pentru a nu face gălăgie.
Partea vătămată auzind zgomotele, s-a sculat şi a strigat la inculpaţi să ia găinile şi să plece, în ideea de a o lăsa în pace.
La propunerea inculpatului P.T., aceştia s-au hotărât să intre şi în casa părţii vătămate.
Inculpatul P.T. şi-a ascuns faţa cu un ciorap pentru a nu fi recunoscut, după care, împreună cu inculpatul C.M., au forţat uşa de la intrare.
Este de precizat faptul că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.M., căruia i-a spus „Ce cauţi G.", folosindu-se de porecla cu care era cunoscut în comună.
Inculpatul P.T. a luat un cuţit şi a ameninţat-o pe bătrână că o omoară dacă nu-i dă banii.
P.T. i-a luat faţa de pernă a părţii vătămate, crezând că are bani în ea, după care, negăsind bani, a lovit-o pe partea vătămată.
În continuare, sub ameninţarea cuţitului, inculpaţii au luat din casă următoarele bunuri: o găleată emailată, 6 ouă, 2 pâini, o bucată de brânză şi o bucată de mămăligă.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul P.T. a dezbrăcat cu forţa pe bătrână şi, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra, a avut raport sexual normal cu aceasta.
Inculpatul C.M. a încercat să-i spună să înceteze, deoarece se auzeau zgomote afară, după care a luat faţa de pernă şi a pus în ea cele 5 găini sustrase din coteţ.
După consumarea raportului sexual, inculpaţii s-au dus din nou la domiciliul lui C.M., unde au preparat şi mâncat una din cele 5 găini sustrase.
În continuare, inculpatul P.T. a luat într-un sac bunurile sustrase de la partea vătămată B.S. (mai puţin cele 5 kg cuie) şi le-a ascuns într-o gură de canalizare.
La interogatoriile luate, inculpaţii au avut o poziţie oscilantă privind faptele săvârşite.
Astfel, inculpatul C.M., în faza de urmărire penală a recunoscut şi descris cu exactitate modalitatea săvârşirii faptelor, dar în faţa instanţei, după ameninţările primite din partea inculpatului P.T. din data de 9 martie 2004, potrivit procesului-verbal încheiat în acest sens, inculpatul C.M. a revenit asupra declaraţiilor sale iniţiale, arătând că numai o faptă a săvârşit-o împreună cu inculpatul P.T.
La rândul său, inculpatul P.T., iniţial a negat participarea sa la săvârşirea faptelor reţinute prin rechizitoriu, iar ulterior în faţa probelor existente, a recunoscut săvârşirea unei singure fapte, respectiv pe aceea mai uşor pedepsită, care a fost săvârşită la locuinţa părţii vătămate B.S.
Prima instanţă a considerat în baza probelor administrate în cauză, care se coroborează cu declaraţiile date iniţial de inculpatul C.M. şi parţial cu declaraţiile date de inculpatul P.T., că faptele săvârşite în modalitatea reţinută mai sus, sunt pe deplin dovedite.
În acest sens, au fost avute în vedere declaraţiile părţilor vătămate B.S. şi P.E., declaraţiile martorilor P.R., C.M., P.E., T.S., B.C.F., M.N., C.Z. şi P.M. (ultimii doi audiaţi la propunerea inculpatului P.T.), raportul de expertiză tehnică judiciară, evaluare bunuri mobile, relaţiile de la Serviciul de Medicină Legală judeţean Brăila şi I.N.M.L. Mina Minovici, planşele fotografice şi procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală.
În susţinerea declaraţiei sale, potrivit căreia nu a participat la săvârşirea faptei asupra părţii vătămate P.E., inculpatul P.T. a propus spre a fi audiaţi ca martori pe C.Z. din com. Râmnicelu, la care susţine că a fost în noaptea respectivă şi P.M., la care afirmă că locuia în acea perioadă.
În declaraţiile lor cei doi martori infirmă susţinerile inculpatului, arătând că s-au întâlnit cu acesta cu aproape o săptămână înainte de săvârşirea faptei, dar pe timp de zi, nu noaptea, cum susţine inculpatul.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor C.M. şi P.T., de a pătrunde prin efracţie, în noaptea de 8 martie 2004, în locuinţa părţii vătămate B.S. şi de a sustrage bunuri în valoare de 1.159.000 lei, constituie infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
Fapta inculpaţilor C.M. şi P.T. de a sustrage prin folosirea violenţei, în noaptea de 8 martie 2004, din locuinţa părţii vătămate P.E., în vârstă de 77 ani, bunuri în valoare de 1.600.000 lei, constituie infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) – alin. (2), lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
Fapta inculpatului P.T. de a avea raport sexual prin folosirea violenţei, în noapte de 8 martie 2004, cu partea vătămată P.E., în vârstă de 77 ani, profitând şi de neputinţa acesteia de a se apăra, constituie infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Pentru inculpatul P.T. sunt aplicabile şi prevederile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a mai fost condamnat, ultima dată la 5 ani şi 6 luni închisoare, fiind arestat la 1 iunie 2000 şi s-a liberat la 3 decembrie 2003.
Având în vedere că inculpaţii au săvârşit faptele înainte să fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre acestea, au fost aplicate şi dispoziţiile art. 33 – art. 34 C. pen., privind concursul de infracţiuni.
Totodată, faţă de inculpatul C.M., care a mai fost condamnat în minorat, prin sentinţa penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, la o pedeapsă totală de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, una din pedepsele componente fiind graţiate, instanţa a aplicat şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi art. 83 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a ţinut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi.
La termenul de judecată din 9 martie 2005, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul P.T. a solicitat să se ia act de faptul că îşi retrage apelul.
Prin motivele de apel formulate în scris şi susţinute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul C.M. a afirmat că a participat împreună cu inculpatul P.T. numai la infracţiunea săvârşită în dauna părţii vătămate P.E. şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 98 din 9 martie 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
De asemenea, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.T. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, perioada arestării preventive cu începere de la data de 9 martie 2004 la zi, respectiv 9 martie 2005, pentru fiecare inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Examinând Decizia atacată, prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
De altfel, recurentul inculpat nici nu contestă săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, ci numai cuantumul pedepsei rezultante aplicate, apreciată ca fiind prea severă.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările de comitere a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (a mai fost condamnat, în perioada de minorat, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, a avut o atitudine procesuală sinceră), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Referitor la solicitarea reprezentantului Parchetului de admitere a recursului, casare a hotărârilor şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (pentru fapta săvârşită de ambii inculpaţi, în noaptea de 8 martie 2004, parte vătămată fiind P.E.), Înalta Curte apreciază că nu se impune înlăturarea agravantei, prevăzută de alin. (2) lit. a) al art. 211 C. pen. (tâlhărie săvârşită de o persoană mascată, inculpatul P.T. fiind cel care şi-a tras pe faţă un ciorap), întrucât circumstanţa agravantă vizează împrejurările săvârşirii infracţiunii, urmând a se resfrânge şi asupra celorlalţi inculpaţi (respectiv, C.M.).
În consecinţă, nu se pot primi concluziile parchetului în sensul solicitat.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11 mai 2005.
În termenul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 9 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2957/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
