ICCJ. Decizia nr. 2994/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2994/2005
Dosar nr. 1991/2005
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 10 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 1069/2004, inculpatul C.T. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 4 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), în referire la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. ultim. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical pe timpul executării pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 iulie 2004 şi până la pronunţare.
S-a constatat că partea vătămată V.A.M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus ca onorariul pentru avocat desemnat din oficiu de 400.000 lei şi taxele pentru expertizele medico-legale în valoare de 4.118.200 lei, 615.000 lei, 473.000 lei (toate în contul Spitalului Judeţean Focşani nr. 50414350505 deschis la Trezoreria Focşani), 2.246.000 lei (în contul 50094420554 – Trezoreria sector 4 Bucureşti) şi 2.261.000 lei (în contul RO98 Trezoreria 7045009X.XX00.0183 – Trezoreria Statului sector 4 Bucureşti) să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpatul a fost obligat la 16.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Între inculpatul C.T. şi soţia sa C.L. au avut loc, pe fondul consumului de alcool, în mod frecvent, certuri şi acte de violenţă.
În acest context, la data de 17 iulie 2004, după ce ambii au consumat alcool, s-a declanşat un conflict care s-a soldat cu lovirea victimei C.L. de către inculpat, cu picioarele, cu o sticlă şi cu un ornament din lemn în mai multe zone ale capului. După ce victima a căzut, inculpatul a apăsat-o şi cu piciorul peste gât, apoi a plecat la martora M.E. căreia i-a spus că şi-a omorât soţia.
Ca urmare a loviturilor aplicate, victima a suferit multiple leziuni, decesul fiind generat de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale predominant dreapta şi fractură de corp sternal.
Raportul de constatare medico-legală stabileşte că între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate.
Coroborând această probă cu declaraţiile martorilor M.E., V.A.M. şi ale inculpatului, tribunalul a reţinut că acesta, deşi avea discernământul redus datorită consumului de alcool pe fondul unei afecţiuni psihice (raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti) a prevăzut rezultatul faptei sale, aşa încât, în drept fapta comisă de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. c) C. pen.
Instanţa a mai reţinut că în favoarea inculpatului se reţin şi circumstanţe atenuante având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră în cursul procesului penal şi discernământul redus din momentul comiterii faptei, determinat de tulburările de tip psihopatoid agravat însă de consumul cronic de alcool.
Dat fiind afecţiunea psihică de care suferă inculpatul şi potenţialul antisocial, instanţa a dispus şi obligarea acestuia conform art. 113 C. pen., la tratament medical în baza art. 113 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a declarat apel invocând netemeinicia acesteia sub aspectul individualizării pedepsei, solicitându-se majorarea acesteia prin înlăturarea circumstanţelor atenuante care nu se justifică faţă de gradul de pericol social al infracţiunii comisă în împrejurările arătate.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că, apelul este fondat, dar pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
S-a reţinut că din examinarea hotărârii pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa, întemeindu-se pe probele administrate, a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea, a dat o încadrare juridică corespunzătoare infracţiunii comise.
În ceea ce priveşte însă pedeapsa aplicată se reţine că instanţa, deşi a apreciat corect că lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră şi discernământul critic diminuat în momentul săvârşirii faptei, reprezintă criterii de atenuare a răspunderii penale a inculpatului, totuşi a făcut abstracţie de celelalte date şi elemente pe care le oferea cauza şi care ar fi dus la aplicarea unei pedepse mai severe, în sensul că nu s-a acordat suficientă semnificaţie gradului de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite care a avut drept rezultat moartea unei persoane, şi nici împrejurările săvârşirii faptei, care-l caracterizează pe inculpat ca un element periculos (obiectele contondente folosite pentru suprimarea vieţii victimei, cât şi zonele vitale asupra cărora a acţionat inculpatul, astfel încât s-a produs decesul victimei).
Prin Decizia penală nr. 91/ A din 8 martie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul pedepsei principale aplicate inculpatului, în sensul că a majorat-o la 12 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, dat fiind că la individualizarea pedepsei aplicate, s-a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se suficientă eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., astfel încât coborârea pedepsei sub limita aplicată ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 52 C. pen., privitor la pedeapsă şi scopul ei.
Aşa fiind, cum nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 91 din 8 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2004 la 12 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2005. Penal. Art.213 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2997/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
