ICCJ. Decizia nr. 2961/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2961/2005
Dosar nr. 921/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1491 din 25 noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.C., în temeiul dispoziţiilor art. 394 şi art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 67 din 15 februarie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2511 din 2 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul N.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, la data de 4 aprilie 1998, conducând un autoturism, i-a ajutat pe ceilalţi inculpaţi să sustragă prin violenţă de la partea vătămată W.Y.Y. o geantă în care se aflau bijuterii din aur şi suma de 9.700.000 lei.
În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul N.C. a invocat faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a descoperit identitatea persoanei care, la data de 4.04.1998 i-a sustras autoturismul şi l-a folosit la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Această împrejurare a sustragerii autoturismului său, a constituit apărarea pe care şi-a formulat-o revizuientul pe tot parcursul procesului penal, fiind, deci, cunoscută de instanţa de fond şi de instanţele de control judiciar, care au înlăturat-o în raport de celelalte probe existente în cauză.
Instanţa de fond a apreciat că precizările legate de numele presupusului adevărat făptuitor nu constituie împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Totodată, susţinerile revizuientului în sensul că declaraţiile inculpaţilor M.M., B.I. şi L.M. sunt mincinoase, nu pot constituit motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât aceste persoane nu au calitatea cerută de lege de martor, expert sau interpret în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 66/ A din 27 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul N.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi revizuirea hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit participarea sa la săvârşirea infracţiunii de tâlhăriei deoarece este nevinovat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Motivele de revizuire invocate de condamnatul N.C. nu se încadrează în cele limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pretinsul furt al autoturismului revizuientului nu constituie un fapt sau o împrejurare care să nu fi fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
Această susţinere a constituit apărarea constantă a inculpatului, dar instanţa de judecată a înlăturat-o ca nesinceră şi nereală, reţinând că N.C. a reclamat furtul propriului autoturism după ce a realizat că martorii oculari au înregistrat numărul de înmatriculare al maşinii şi că, astfel, se ajungea la descoperirea persoanei sale în calitate de participant la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Modul în care au declarat ceilalţi inculpaţi nu poate constitui obiect al revizuirii, iar instanţa de judecată s-a pronunţat având la dispoziţie dosarul de fond reconstituit.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul revizuientului N.C. ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2957/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2962/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
