ICCJ. Decizia nr. 3026/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 436 din 26 octombrie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 811C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
în baza art. 862C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani și s-a făcut aplicarea art. 863_i art. 864C. pen.
în baza art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 500 dolari S.U.A. de la terțul debitor I.R.
S-a constatat că inculpatul are apărător ales.
S-a reținut că, în perioada octombrie-noiembrie 2002, numita I.S.R. a urmat cursurile școlii de șoferi SC M. SRL Onești și în luna decembrie 2002, a susținut examenul teoretic, în vederea obținerii permisului de conducere pentru autovehicule categoria B. Cum nu a reușit să promoveze examenul, s-a reprogramat în luna februarie 2003. Nici de această dată nu a promovat examenul teoretic, motiv pentru care a luat hotărârea să își reprogrameze examenul pentru obținerea permisului de conducere a autovehiculelor categoria B.
La începutul lunii iunie 2003, I.S.R. a luat legătura cu verișoara sa G.F., care lucra la SC M. SRL Bacău, situat în municipiul Bacău. Aici, I.S.R. l-a cunoscut pe inculpatul C.V., care auzind discuția purtată de ea cu G.S., s-a oferit să o ajute în promovarea examenului teoretic, spunându-le că a lucrat în cadrul S.R.I. Bacău, și astfel, are cunoștință la Biroul Rutier al I.P.J. Bacău. Pentru aceasta i-a solicitat 700 dolari S.U.A. și cum I.S.R. a fost de acord, i-a achitat suma de 500 dolari S.U.A.
I.S.R., după ce i-a achitat această sumă, l-a contactat pe inculpat, de mai multe ori, telefonic, până în luna noiembrie 2003, solicitându-i să urgenteze demersurile pentru obținerea permisului de conducere. De fiecare dată, inculpatul o asigura pe partea vătămată, că urmează, ca în cel mai scurt timp, prin intermediul cunoștinței sale, din cadrul biroului rutier al I.P.J. Bacău, îi va obține permisul de conducere.
La sfârșitul lunii octombrie 2003, I.S.R. a realizat că a fost indusă în eroare de către inculpat, astfel că în luna decembrie 2003, a formulat plângere penală împotriva acestuia. în timpul cercetărilor, inculpatul a restituit părții vătămate, în două tranșe, suma de 500 dolari S.U.A., motiv pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civilă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care o critică, numai sub aspectul temeiniciei pedepsei aplicate, susținând că, în raport de datele ce caracterizează persoana sa, se putea da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante.
Astfel, se arată că acesta a recunoscut comiterea faptei, a restituit suma primită, că este întreținător de familie, iar restricțiile impuse îi limitează posibilitățile de deplasare, cu consecințe asupra activității sale. în final, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și, în fond, reducerea duratei pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 400 din 20 decembrie 2004, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința apelată, numai cu privire la măsura confiscării sumei de 500 dolari S.U.A. de la terțul debitor I.S.R. și reținând cauza, spre rejudecare, sub acest aspect, înlătură această dispoziție.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a constatat că inculpatul apelant a fost asistat de un apărător ales.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.V., care prin apărătorul său a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei din cea prevăzută de art. 861C. pen., în cea prevăzută de dispozițiile art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în raport de aceste critici legale și de dispozițiile art. 861care dau dreptul instanței să aprecieze, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, acesta să nu mai săvârșească infracțiuni și să dispună suspendarea executării pedepsei, dacă sunt întrunite și alte condiții referitoare la pedeapsa aplicată și la persoana infractorului, în speță, se impunea, într-adevăr, aplicarea acestor dispoziții de lege și stabilirea suspendării supravegheate, ca modalitate a executării pedepsei.
Cum și după verificarea din oficiu, nu s-au găsit alte motive, susceptibile a fi examinate ca atare și în favoarea recurentului inculpat, recursul declarat de acesta, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2921/2005. Penal → |
|---|
