ICCJ. Decizia nr. 3310/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1633 din 21 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală (dosar nr. 4656/2004), s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de condamnatul P.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru acesta sau familia sa.
în consecință, tribunalul a apreciat că familia condamnatului nu se află într-o situație care să reclame prezența acestuia pe o perioadă de 3 luni, starea generală a membrilor familiei fiind bună.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, condamnatul P.M., care a solicitat desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere faptul că din referatul de anchetă socială rezultă că mama sa are grave proleme de sănătate și dorește prezența sa la domiciliu, pentru a ajuta la renovarea locuinței.
Examinând hotărârea criticată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel constată că sentința apelată este temeinică și legală.
S-a reținut că din actele și lucrările dosarului cauzei, rezultă că în cauză s-a efectuat ancheta socială la domiciliul petentului, iar din referatul acesteia nu se poate reține existența unor împrejurări speciale, în sensul legii, pentru a conduce la întreruperea executării pedepsei.
Mai mult decât atât, se apreciază că problemele invocate de petent nu pot fi rezolvate într-un timp relativ scurt (de maxim 3 luni - cât prevede legea), iar acestea erau preexistente încarcerării petentului.
Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, prin decizia penală din 15 februarie 2005.
împotriva acestei decizii a formulat recurs, condamnatul, care a solicitat admiterea cererii de întrerupere, invocând dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Recursul este nefondat, întrucât, așa cum s-a reținut de ambele instanțe, din referatul de anchetă socială nu rezultă existența unor împrejurări speciale de natura celor prevăzute în dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a conduce la întreruperea pedepsei.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3128/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 306/2005. Penal → |
|---|
