ICCJ. Decizia nr. 3043/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 17/P din 18 martie 2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții S.D. și SC S.M. Constanța.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, comisarul G.I. din cadrul I.P.J. Constanța a fost desemnat să facă cercetări penale în dosarul nr. 14916/2004, în calitate de învinuită fiind S.D., președinte al SC S.M. Constanța, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 288 și 291 C. pen.
S-a reținut că petenții au formulat plângere împotriva lucrătorului de poliție care instrumentează cauza, motivat pe faptul că acesta a dat dovadă de abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin rezoluția dată la 8 iunie 2004, în dosarul penal nr. 69/P/2004, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, pe faptul că susținerile petentei sunt nefondate, nefiind realizate, în cauză, trăsăturile consecutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
împotriva rezoluției procurorului, petenta s-a adresat organului ierarhic superior, care examinând motivele plângerii, prin rezoluția din 12 ianuarie 2004 a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 8 iunie 2004.
împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere, susținând că soluția dată nu este motivată, nu cuprinde argumentele juridice de natură a justifica că fapta pentru care s-au plâns, nu este infracțiune.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că petenta figurează ca învinuită în dosarul nr. 14916/2004, având ca obiect sesizările numiților E.G., E.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 288 și 291 C. pen. Cauza a fost repartizată, pentru soluționare, comisarului G.I. Acesta a fost pus în imposibilitate de a verifica sesizarea, întrucât petiționara a refuzat să se prezinte la sediul poliției și nici nu a prezentat documentația solicitată.
împotriva lucrătorului de poliție, petenta a formulat cerere de recuzare, susținând că a dat dovadă de preferențialitate față de cei doi reclamanți, cu care s-a și prezentat la sediul unității, însoțit de jurnaliști.
Instanța a constatat că susținerile petenților sunt nefondate, fiind lipsite de suport legal, întrucât lucrătorul de poliție avea dreptul să efectueze acte premergătoare, cu respectarea prevederilor procedurale, iar parchetul, constatând existența unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și nerezultând constitutive ale unei fapte prevăzută de legea penală, în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului de poliție G.I.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri petiționarele, S.D. și SC S.M. Constanța, care au criticat-o, prin aceea că nu este motivată, iar soluția constituie o încălcare a dreptului lor la apărare. Ca urmare, au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea plângerilor, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, cu consecința stabilirii răspunderii penale și civile a făptuitorului și părții responsabile civilmente, Ministerului de Interne, prin prisma săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și obligarea făptuitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, se constată, că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că prin rezoluția din 8 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind sesizarea numitei S.D. formulată împotriva comisarului de poliție G.I., întrucât nu rezultă săvârșirea unei fapte, prevăzute de legea penală.
Petiționara a susținut că lucrătorul de poliție G.I. din cadrul I.P.J. Constanța ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu, fals și uz de fals, constând în aceea că în timpul cercetărilor pe care le-a efectuat în dosarul nr. 14916/2004, în care aceasta este reclamată, că a valorificat mai multe mijloace fixe fără documente legale, a falsificat ștatele de plată ale angajaților, pe care i-a plătit cu sume mai mici, în raport cu munca prestată.
Aceste susțineri sunt infirmate de actele dosarului.
Astfel, se constată că petiționara a refuzat permanent să prezinte actele contabile necesare efectuării unei expertize contabile și grafologice.
Deci, instanța a apreciat în mod corect că plângerile formulate sunt nefondate, menținând rezoluția atacată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile petiționarelor au fost respinse, ca nefondate.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele-petiționare au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Penal → |
|---|
