ICCJ. Decizia nr. 3068/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3068/2005
Dosar nr. 2311/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 17 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.M., în baza dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 12 martie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatorul a fost condamnat la 20 de ani închisoare, pentru infracţiunea de omor.
La data de 19 aprilie 2004, a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând starea de nevoie a familiei sale, rămase fără locuinţă.
Ancheta socială efectuată în cauză a relevat starea de insalubritate a familiei condamnatului, precum şi precaritatea mijloacelor de existenţă, elemente care au fost apreciate de tribunal ca nefiind împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei şi, în consecinţă, a respins cererea.
Apelul condamnatului a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 220/ A din 24 martie 2005.
Împotriva deciziei, a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea cererii.
Recursul este nefondat.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă într-adevăr dificultăţile materiale ale membrilor familiei condamnatului, dar copiii acestuia sunt majori cu vârste cuprinse între 20 şi 26 de ani, persoane care, evident, nu mai au nevoie de ajutorul inculpatului, care, oricum, în cele trei luni pentru care solicită întreruperea executării pedepsei, nu poate schimba cu nimic situaţia.
Motivele astfel invocate nu pot fi considerate împrejurări speciale, excepţionale, care să determine întreruperea executării pedepsei, executarea acesteia în continuare de către condamnat necreând grave prejudicii familiei sale.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 220/ A din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 3070/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
