ICCJ. Decizia nr. 3035/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3035/2005
Dosar nr. 2004/2005
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra contestaţiei la executare de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la 31 martie 2005, condamnata M.V.A. a formulat, conform art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţie la executarea deciziei penale nr. 2800 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin Decizia nr. 2800/2002 a Curţii Supreme de Justiţie a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., şi s-a computat din această pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 aprilie 1996 până la punerea efectivă în libertate.
În temeiul acestei hotărâri s-a emis un mandat de executare a pedepsei împotriva căruia a formulat contestaţie la executare la Tribunalul Braşov, care i-a admis în parte contestaţia, reţinând doar că trebuia menţionată exact durata care se deduce din pedeapsă.
A mai arătat contestatoarea că a formulat apel pe care Curtea de Apel l-a admis reţinând că din durata pedepsei trebuia dedusă şi perioada reţinerii şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
A susţinut condamnata că acest mandat a fost emis nelegal, din dispoziţia unei instanţe necompetente fiind astfel lovit de nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
S-a susţinut că numai instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Curtea Supremă de Justiţie, putea dispune cu privire la nelămuririle din conţinutul dispozitivului, aşa încât hotărârea Curţii de Apel Braşov şi mandatul emis în baza acesteia sunt nule.
Contestaţia la executare nu este fondată.
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe care a fost întemeiată cererea contestatoarei, se poate face contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin cererea formulată contestatoarea nu a arătat care ar fi nelămurirea cu privire la Decizia nr. 2800 din 31 mai 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie şi nici în ce constă împiedicarea executării acesteia.
Din actele dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 573 din 27 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 26/ Ap din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus anulara mandatului de executare nr. 152 din 3 iulie 2002 emis de Tribunalul Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare, cu deducerea din pedeapsa de 2 ani închisoare a duratei reţinerii din 3 aprilie 2002 şi a arestării preventive de la 4 aprilie 2002 la 12 decembrie 1996.
În baza acestor hotărâri intrate în puterea lucrului judecat a fost emis de Tribunalul Braşov, ca instanţă de executare, mandatul de executare nr. 733 din 2 februarie 2005.
Faţă de dispoziţiile exprese şi limitative ale art. 461 C. proc. pen., problema competenţei materiale a instanţei care a soluţionat prima contestaţie la executare nu poate face în nici un caz obiect de discuţie în cadrul unei contestaţii la executare ci putea fi invocată numai ca motiv de recurs, cale de atac pe care contestatoarea nu a exercitat-o însă.
Faţă de considerentele expuse, contestaţia va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnata M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 2800 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestatoare să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3041/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
