ICCJ. Decizia nr. 3097/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, petiționarul T.N. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva judecătorului B.C.G. de la Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), și trimiterea acesteia în judecată.
în motivarea plângerii petentul a arătat că judecătorul B.C.G., instrumentând dosarul civil nr. 2168/1999 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș, în care a pronunțat sentința civilă nr. 3062/1999, prin care a admis în parte acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanta P.L., și i-a obligat pe pârâții T.M., T.N. și I.E. să ridice de pe terenul revendicat unele construcții ridicate abuziv, fără însă a ține seama de hotărârea pronunțată în dosarul nr. 2522/1972 a aceleiași instanțe prin care s-a soluționat un litigiu ce a avut același obiect și care s-a purtat între aceleași părți.
S-a mai susținut în plângere că la judecata cauzei magistratul nu a ținut seama de actele depuse la dosar și probele administrate, inclusiv expertizele tehnice efectuate în cauză.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr. 154/P/2003 din 30 septembrie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului B.C.G. cu motivarea că în cauză, din probele administrate în timpul cercetărilor penale nu s-a dovedit vinovăția acestuia în legătură cu infracțiunea reclamată.
S-a mai făcut precizarea că nici acuza adusă acestuia, în sensul că nu a ținut seama de faptul că anterior se mai pronunțase o hotărâre judecătorească având același obiect și aceleași părți nu este întemeiată, deoarece în acea cauză erau luate în discuție alte acte de proprietate decât cele ce au format obiectul acțiunii soluționată de judecătorul B.C.G., nefiind întrunite cerințele art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat.
împotriva rezoluției mai sus-menționată, petentul T.N. a formulat plângere, în temeiul art. 2781C. proc. pen., susținând că organele de urmărire penală au interpretat greșit actele și probele din cele două dosare civile care s-au referit la aceeași cauză și nu au ținut seama de activitatea deficitară desfășurată de magistratul în cauză care a reținut o situație de fapt contrară celei dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior, în dosarul nr. 2522/1972.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin sentința penală nr. 14/ F din 17 martie 2005, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.N., cu motivarea că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 278 și art. 2781C. proc. pen., în sensul că împotriva rezoluției dată de procuror petentul nu s-a adresat cu plângere la prim-procurorul parchetului, astfel cum o cer în mod expres prevederile art. 278 C. proc. pen., lucru rezultat din relațiile solicitate de la parchetul care a emis rezoluția care prin adresă cu nr. 154/P/2003 din 28 februarie 2005, a făcut cunoscut că împotriva rezoluției în discuție nu s-a făcut nici o plângere de către petent.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul T.N., solicitând a se constata că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea, solicitând a se constata temeinicia susținerilor sale, casarea hotărârii atacată și constatarea vinovăției judecătorului B.C.G., pentru fapta reclamată (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)).
Recursul este nefondat.
în titlul I, capitolul VII C. proc. pen., intitulat "Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală" este reglementată procedura ce trebuie urmată într-o asemenea situație.
Astfel, în art. 278 C. proc. pen., se arată că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curte de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Din analiza textului de lege citat rezultă că adresarea cu plângere împotriva rezoluției emisă de un procuror, prim-procurorului .. este obligatorie. Numai după ce procurorul competent a soluționat plângerea formulată împotriva rezoluției, partea nemulțumită se poate adresa instanței de judecată.
Cum în cazul în speță petentul nu a respectat dispozițiile procedurale menționate, în mod corect instanța de judecată i-a respins plângerea ca inadmisibilă.
Pentru considerentele ce preced, urmează a se constata că recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinței penale nr. 17F din 17 martie 2005 a Curții de Apel Pitești este nefondat și a fi respins ca atare.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei căi de atac, conform art. 192 alin. (3) pct. 2 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3067/2005. Penal → |
|---|
