ICCJ. Decizia nr. 3094/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1654 din 22 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.G.L., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată M.A., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că, în jurul orelor 12,20, din ziua de 21 aprilie 2004, inculpatul, aflat în zona Pieței Galați din București a observat-o pe M.A. care, primind un mesaj pe telefonul mobil, l-a scos din buzunar și când a început să tasteze pentru a transmite la rândul ei un mesaj, a venit în spatele ei, i-a smuls din mână telefonul, violența smulgerii determinând ruperea șnurului cu care obiectul era prevăzut și s-a îndepărtat în fugă.
Strigătele de ajutor ale fetei l-au determinat pe taximetristul A.A.B. să o ia în mașină și astfel să pornească în urmărirea inculpatului, acesta fiind imobilizat pe o stradă apropiată și predat poliției.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind aceea de furt calificat, precum și netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 70 din 28 ianuarie 2005, a respins apelul declarat de inculpat ca tardiv.
Instanța de apel a reținut că, la data pronunțării sentinței, 22 decembrie 2004, inculpatul a fost prezent personal, el declarând apel la 4 ianuarie 2005, în condițiile în care termenul de 10 zile prevăzut în art. 363 C. proc. pen., acesta se împlinea la 3 ianuarie 2005.
Nemulțumit de decizia instanței de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859pct. 171, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., instanța, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei.
Astfel, verificând lucrările dosarului, se reține că hotărârea pronunțată în apel este legală. Art. 363 alin. (1) C. proc. pen., prevede că termenul de apel este de 10 zile.
Alin. (3) al acestui text, prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Pe de altă parte, alin. (1) al art. 364 din același cod, prevede că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Reținând că, la 22 decembrie 2004, inculpatul a fost prezent la dezbaterea cauzei, termenul de 10 zile pentru declararea apelului împlinindu-se la 3 ianuarie 2005 (prima zi lucrătoare), declararea apelului la 4 ianuarie 2005 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Totodată, la termenul de judecare a apelului, respectiv 28 ianuarie 2005, inculpatul apelant a fost, de asemenea, prezent în instanță, el nesolicitând repunerea în termenul de declarare a apelului.
în aceste condiții, recursul declarat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3121/2005. Penal → |
|---|
