ICCJ. Decizia nr. 3072/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 50 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de M.S. și M.F., formulată în baza art. 2781C. proc. pen., împotriva soluției de neurmărire dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 95/P/2004 și rezoluției nr. 491/II/2/2004 a procurorului general al aceluiași parchet.
în plângerea adresată instanței, petiționarele au susținut că în mod greșit s-a stabilit de procuror că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală, întrucât actele depuse și alte probatorii administrate dovedesc că făptuitoarea a emis la 6 iulie 1994 un certificat de moștenitor în care a consemnat în fals că au renunțat la moștenire, ceea ce le-a cauzat importante prejudicii materiale.
împotriva sentinței, petiționarele au declarat recurs, susținând că probele administrate dovedesc existența infracțiunii reclamate și vinovăția notarului public.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 6 iulie 1994, notarul F.M. a emis certificatul de moștenitor nr. 869, din care rezultă că moștenitori ai defuncților C.D. și C.M. sunt H.A., A.I., P.M., A.N. și H.M.
Anterior, la 13 ianuarie 1984, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 5, urmare deschiderii succesiunii defunctului C.D., constatându-se că singura moștenitoare a acestuia este soția supraviețuitoare, C.M. (stabilindu-se că M.F., sora defunctului și antecesoarele petiționarelor M.S. și M.F. împreună cu alte două surori au renunțat la succesiune).
Ulterior, decesului lui C.M. s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale atât pentru defunctul C.D., cât și pentru aceasta de către mai mulți posibili moștenitori printre care și M.S. și M.F.
Notarul public F.M., sesizată cu dezbaterea succesiunii lui C.M., a eliberat certificatul de moștenitor numai cu privire la aceasta întrucât succesiunea defunctului C.D. se dezbătuse în 1984, cu privire la care petiționarele nu aveau vocații succesorale.
Instanța a considerat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror cu privire la notarul public F.M. este temeinică și legală, în sarcina sa neputând fi reținută infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
De asemenea, întrucât antecesoarea lor M.S. a renunțat la succesiune în 1984, petiționarele nu mai aveau vocație succesorală, nici cu privire la succesiunea defunctului C.D.
în consecință, notarul nu consemnat fapte nereale în certificatul de moștenitor, ci a consemnat ceea ce rezulta din actele depuse, astfel că soluțiile procurorului cât și sentința recurată sunt temeinice și legale.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarele M.S. și M.F. au fostobligate la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3061/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3058/2005. Penal → |
|---|
