ICCJ. Decizia nr. 3099/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 252 din 1 februarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul M.V. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 179 din 9 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu, de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 304/2005, condamnatul M.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 179 din 9 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4586/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând motive materiale.
Analizând actele și lucrările de la dosar, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada că familia condamnatului se află într-o situație specială care să reclame întreruperea executării pedepsei, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Instanța a reținut, pe baza concluziilor referatului de anchetă socială întocmit în cauză că, din relația de concubinaj a condamnatului cu numita T.V. a rezultat minora T.A.M., în vârstă de un an, nerecunoscută de tată. T.V. este casnică, are un ajutor social de 1.200.000 lei, atât ea cât și minora au probleme de sănătate și locuiesc la părinții săi sau ai condamnatului.
Tatăl, mama și frații condamnatului locuiesc împreună într-un apartament din Str. Grigore Cobălcescu, cu chirie, nu realizează venituri, primesc ajutor social și au probleme de sănătate.
Tribunalul a apreciat că situația materială precară a familiei condamnatului nu ar putea fi îmbunătățită substanțial prin întreruperea pedepsei chiar și pe o durată de 3 luni, având în vedere că anterior încarcerării, condamnatul nu avea un loc de muncă stabil sau o calificare în vreo meserie, iar în ce privesc problemele de sănătate ale membrilor familiei, acestea sunt de gravitate deosebită și nu s-a dovedit în ce fel condamnatul ar putea să-i sprijine.
Referitor la minora rezultată din relația de concubinaj, Tribunalul a constatat că M.V. are posibilitatea de a recunoaște paternitatea, chiar dacă se află în penitenciar, astfel încât nici acesta nu este nu motiv de întrerupere a executării pedepsei.
împotriva sentinței penale a declarat recurs condamnatul M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, întrucât situația familiei condamnatului este precară sub aspect financiar și al stării de sănătate, condamnatul având și un copil minor în întreținere.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 206 din 23 martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., condamnatul nefăcând dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul textelor legale menționate și care să justifice întreruperea executării pedepsei.
în acest sens, instanța de control judiciar a arătat:
"împrejurările speciale invocate trebuie să producă consecințe grave asupra condamnatului ori a familiei acestuia. Or, în cauză nu rezultă existența unor astfel de împrejurări și chiar mama condamnatului susține că apelantul s-a dezinteresat de familie, acesta nerecunoscând copilul născut din relația de concubinaj cu T.V.
Invocarea de către recurent a acestor împrejurări familiale în condițiile în care el nu și-a susținut deloc familia nu poate conduce la crearea acestuia a unui beneficiar care ar fi nejustificat, dar și contrar realității, iar consecințele grave care eventual s-ar produce asupra sa prin răsfrâgerea cererii nu sunt nici dovedite și nici reliefate de situația familială".
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, condamnatul M.V. a declarat recurs pe care nu l-a motivat în scris, însă, oral, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu a solicitat admiterea, casarea hotărârilor atacate și pe fond, întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel, în mod justificat au respins cererea și respectiv, apelul condamnatului, din moment ce aspectele învederate de acesta și care rezultă din ancheta socială efectuată în cauză, nu constituie împrejurări speciale în înțelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Drept urmare, în cauză neexistând motive să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul M.V. este nefondat și a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. proc. pen.
în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu a condamnatului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3097/2005. Penal → |
|---|
