ICCJ. Decizia nr. 3121/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 430 din 13 august 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.L.M. la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 75 lit. c) și art. 80 alin. (2) C. pen., la 7 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 75 lit. c) și art. 80 alin. (2) C. pen.
Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, sporită cu 3 luni închisoare, astfel că în final s-a stabilit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a scăzut din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din 1 martie 2004, la zi.
A condamnat pe inculpatul A.M.B. la câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, urmând să execute 3 ani închisoare.
în baza art. 1101raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
A fost încredințată supravegherea minorului către S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov.
A fost obligat minorul să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public pe o durată de 50 ore, maxim 3 ore pe zi, după programul de școală în zilele nelucrătoare și în vacanță.
Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca minorul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) C. pen., având și obligația de a finaliza învățământul gimnazial obligatoriu și finalizarea unui curs de calificare.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 2 martie 2004 - 19 iulie 2004.
A fost obligat inculpatul O.L.M. să plătească părții civile N.P.G. 2.000.000 lei despăgubiri materiale.
S-a constatat că părțile vătămate G.A. și P.A.D., precum și martorii cumpărători de bună credință F.N. și S.M.V. nu s-au constituit părți civile.
S-a confiscat de la inculpatul O.L.M. 1.670.000 lei și de la inculpatul A.M.B., 250.000 lei, conform art. 180 lit. d) C. pen.
în fapt, s-a reținut că inculpatul O.L.M. locuia fără forme legale în comuna Pătârlagele jud. Buzău și a venit în cursul lunii februarie 2004 în Brașov, unde anterior a domiciliat cu părinții săi, pentru a vizita rude și prieteni.
în 11 februarie 2004, acest inculpat s-a întâlnit cu prietenul său, inculpatul A.M.B. și ambii s-au deplasat la Barul B. de pe str. Lungă din Brașov. Aici au consumat vin iar inculpatul O.L.M. a propus să sustragă bani de la elevi de liceu.
Cei doi inculpați s-au deplasat la Liceul Economic situat pe aceeași stradă. I-au observat pe minorii N.P.G. și G.A.D., elevi ai liceului, și au văzut că aceștia s-au despărțit de un grup de colegi și se deplasau spre cartierul Bartolomeu, la autogară. Cei doi inculpați au pornit în urmărirea lor.
Inculpații au acostat cele două părți vătămate la intersecția cu str. Câmpului. Inculpatul O.L.M. l-a luat forțat de braț pe minorul N.P.G., iar inculpatul A.M.B. pe minorul G. Le-au solicitat să nu se împotrivească, în caz contrar îi vor bate.
Prin amenințări și violență inculpații i-au obligat pe minori să meargă pe str. Câmpului care, la acel moment, nu era circulată fiind slab luminată. Afară era întuneric. I-au pus cu spatele la zid și, barându-le trecerea, i-au căutat de bunuri.
Inculpatul O.L.M. a găsit asupra lui N.P. un portmoneu din care a luat 20.000 lei. De la gât i-a luat lanțul de aur smulgându-l.
Inculpatul A.M.B. i-a cerut bani lui G.A. care i-a înmânat portofelul gol. La întrebarea inculpatului partea vătămată i-a spus că are și telefon mobil și i l-a înmânat la cererea amenințătoare a acestuia.
Inculpații s-au deplasat împreună cu părțile vătămate până la calea ferată proferând amenințări cu bătaia la adresa acestora dacă formulează plângere la poliție. Le-au cerut acestora să se întâlnească a doua zi în Gara Bartolomeu cu câte 100.000 lei promițându-le că vor înapoia bunurile.
Inculpații au vândut lănțișorul de aur cu cruciuliță pentru 1.500.000 lei lui L.C. fără a-i comunica proveniența. Imediat după achiziționare acesta a plecat în Ungaria pe o perioadă nedeterminată și nu a fost posibilă recuperarea bunului. Cei doi inculpați au împărțit în mod egal suma obținută.
Inculpatul A.M.B. a hotărât să păstreze telefonul mobil și i-a dat inculpatului O.L.M. suma de 150.000 lei reprezentând partea sa. Ulterior a vândut telefonul martorului F.N. pentru 400.000 lei.
în cursul urmăririi penale telefonul mobil a fost recuperat și restituit părții vătămate G.A. Inculpatul A.M.B. a plătit părții vătămate N.P. 2.000.000 lei.
în 25 februarie 2004, orele 19,00, inculpatul O.L.M. împreună cu numitul N.C. s-a deplasat în zona aceluiași Liceu Economic întrucât inculpatul dorea să facă rost de bani în aceeași modalitate.
Cei doi au așteptat terminarea cursurilor școlare și apoi au pornit în urmărire a doi elevi navetiști care se îndreptau către Autogara Bartolomeu.
La intersecția cu str. Câmpului inculpatul și martorul au acostat pe partea vătămată P.A.D. și pe martorul L.R.I. I-au dus într-o zonă puțin luminată. Inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu bătaia și că îl va tăia cu cuțitul. I-a sustras părții vătămate un telefon mobil, un ceas de mână și 20.000 lei. A amenințat partea vătămată pentru a nu reclama cazul la poliție. Prejudiciul creat a fost de 4.000.000 lei.
Inculpatul a vândut telefonul martorului K.L., pentru 1.500.000 lei, care l-a vândut lui S.M.V., pentru aceeași sumă.
Inculpații au recunoscut constant săvârșirea faptelor în modalitatea expusă.
împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru nelegalitate față de inculpatul A.M.B. sub aspectul aplicării art. 110 C. pen., în condițiile în care, existând concurs de infracțiuni, pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani închisoare. A arătat că încredințarea minorului către S.R.S. de pe lângă Tribunalul Brașov este nelegală față de dispozițiile O.G. nr. 92/2000. A criticat-o și pentru netemeinicie față de inculpatul O.L.M. solicitând majorarea pedepsei aplicate.
în cauză a declarat apel și inculpatul A.M.B. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și încredințarea supravegherii sale către fratele și sora sa.
De asemeni, a declarat apel și inculpatul O.L.M. care a cerut reducerea pedepsei în urma reținerii de largi circumstanțe atenuante, ținând seama și de atitudinea sa procesuală, de persoana sa.
Prin decizia penală nr. 9 din 5 ianuarie 2005, Curtea de Apel Brașov a dispus:
1. Admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A.M.B. împotriva sentinței penale nr. 430 din 13 august 2004 a Tribunalului Brașov pe care o desființează cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei și, rejudecând în aceste limite:
înlătură dispozițiile art. 110 și art. 1101C. pen.
în baza art. 861_i art. 862C. pen.
Dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate inculpatului A.M.B. sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
în baza art. 863C. pen.;
Pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov la datele stabilite de acesta;
b. să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Inculpatul are obligația să finalizeze studiile de învățământ.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
2. Respinge recursul declarat de inculpatul O.L.M. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Adaugă arestării preventive a inculpatului perioada cuprinsă între 13 august 2004 și 5 ianuarie 2005 și menține în continuare starea de arest preventiv.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, O.L.M. 400.000 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul apelant O.L.M. să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Instanța de apel a reținut că este justificată critica parchetului cu privire la inculpatul minor A.M.B. corespunzător căreia nu se poate aplica suspendarea condiționată în cazul unei pedepse stabilite în urma unui concurs de infracțiuni, a cărei durată este mai mare de 2 ani închisoare, dar că este necesar a se aplica față de acest inculpat modalitatea de executare prevăzută de art. 861C. pen., întrucât sunt îndeplinite condițiile cerute de lege privind durata pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, convingerea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.
S-a mai arătat că și față de inculpații minori se pot aplica dispozițiile art. 861C. pen., întrucât în caz contrar s-ar produce o discriminare între inculpații majori (care pot beneficia de această modalitate de executare) și cei minori. Faptul că în dispozițiile art. 1101C. pen., se arată că o dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art. 110, instanța poate dispune pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate la art. 103, putând stabili totodată pentru minor una sau mai multe obligații din cele prevăzute în art. 103 alin. (3), iar după împlinirea vârstei de 18 ani respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute de art. 863, nu echivalează cu o suspendare a executării pedepsei sub supraveghere ci reprezintă o particularizare a modalității suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate minorului.
Ca urmare, au fost înlăturate dispozițiile art. 110 și art. 1101C. pen., din sentința apelată față de acest minor.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, în care inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) C. pen.
în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului O.L.M., instanța de apel, a motivat că față de condițiile concrete de săvârșire a faptelor, de atitudinea procesuală constant sinceră și de cooperare a inculpatului, nu se impune modificarea nici în sensul majorării, nici către reducere.
împotriva ultimei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații.
Toate recursurile vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., parchetul solicitând majorarea pedepselor, iar inculpații cerând reducerea acestora.
Recursurile sunt nefondate.
Instanțele au stabilit concret situația de fapt, prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, reținând totodată că ambii inculpați au recunoscut vinovăția lor pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.
încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare.
Individualizarea pedepselor răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Chiar dacă inculpații au comis fapte, care generic, prezintă pericol social ridicat, în raport de împrejurările concrete în care le-au săvârșit, de valoarea modică a prejudiciilor, în parte acoperite, de poziția sinceră și cooperantă a inculpaților, Curtea apreciază că atât cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare au fost corespunzător stabilite.
Nu se impune, astfel, modificarea pedepselor.
Cum alte motive nu au fost identificate care analizate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă toate recursurile.
Se va deduce, din durata privativă de libertate a pedepsei aplicate inculpatului O.L.M., perioada arestării preventive de la 1 martie 2004 la 18 mai 2005.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3118/2005. Penal → |
|---|
