ICCJ. Decizia nr. 3089/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 876 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul T.A. la:
- 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului în, temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la zi.
S-a luat act că D.G. și M.C., reprezentanți legali ai minorei T.I.A. și D.A.S. Iași pentru minorul T.T. nu s-au constituit părți civile.
în baza art. 188 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par care a servit la săvârșirea infracțiunii.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 6.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.
Inculpatul T.A. a fost căsătorit cu victima D.M. până în anul 1990 când au divorțat. Din căsătoria lor a rezultat un copil care are vârsta de 17 ani.
După desfacerea căsătoriei, inculpatul și victima au continuat conviețuirea, trăind în concubinaj, relație din care a rezultat minora Alexandra în vârstă de 7 ani.
Atât inculpatul cât și victima erau consumatori de băuturi alcoolice.
La data de 18 aprilie 2004, inculpatul și victima au consumat băuturi alcoolice, până au devenit în stare de ebrietate.
Victima a adormit pe un imaș din aproprierea locuinței.
Văzând-o în ce stare se află victima, inculpatul a început să o lovească pe victimă cu picioare peste cap, după care, pentru că nu s-a ridicat, s-a deplasat în curtea locuinței, de unde a luat un par din lemn de esență tare, cu lungimea de 89 cm și diametrul de 4 cm. Și s-a întors la locul faptei, ocazie cu care i-a aplicat, timp de 2 ore, lovituri în diferite regiuni ale corpului, făcând pauze și stropind-o periodic cu apă, dintr-o găleată.
în timpul cât inculpatul lovea pe victimă, la locul faptei au sosit mai multe persoane, femei și copii, care îi cereau acestuia să pună capăt actelor de violență.
După ce a încetat să mai lovească pe victimă, inculpatul a strâns-o de gât, sugrumând-o.
Raportul de autopsie medico-legală, întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei D.M. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, în cadrul unui politraumatism cu multiple excoriații, plăgi contuze, întinse suprafețe echimotice și fractură radială stângă.
S-a făcut precizarea că leziunile s-au putut produce prin sugrumare și multiple lovituri cu corp contondent și mijloc contondent (pumn, palmă, etc.) și că sugrumarea a fost cauza directă și sigură a decesului, cum și faptul că sângele victimei conținea 2,90 %o grame alcool.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.A. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea ei, urmând a i se avea în vedere atât conduita lui generală cât și a victimei care obișnuia să consume alcool.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 67 din 15 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.A. pe care l-a obligat să plătească statului, suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmează a fi suportat din fondurile statului.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata reținerii și al arestării preventive.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că "față de împrejurările comiterii faptei în public, prin cruzimi, de perseverența inculpatului în suprimarea vieții victimei, pedeapsa a fost corect individualizată" și nu se impune redozarea astfel cum s-a solicitat.
Decizia Curții de Apel a fost atacată, în termen legal, cu recurs de către inculpatul T.A., pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume severitatea pedepsei. Soluționând reducerea acesteia prin neaprecierea criteriilor de individualizare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar atât prin prisma motivului de casare invocat cât și din oficiu, potrivit art. 4859alin 3 C. proc. pen., se constată că instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt, confirmată de materialul probator administrat în cauză încadrând fapta comisă în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.
Aplicând inculpatului o pedeapsă privativă de libertate de 18 ani închisoare cu numai 3 ani peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, în condițiile în care pedeapsa maximă ce se putea aplica era detenția pe viață, nu se poate spune ca aceasta este severă ori că la individualizarea acesteia nu s-a ținut seama de împrejurările comiterii faptei ori de persoana acestuia. Aceste din urmă elemente au fost avute în vedere de instanțe la individualizarea pedepsei, după cum s-a ținut seama și de faptul că victima era o consumatoare frecventă de alcool, fără însă a se neglija modul în care a fost comisă fapta și în special cruzimea cu care a lovit inculpatul pe victimă, timp de 2 ore, căreia ia cauzat suferințe dincolo de limitele omenești.
în consecință, motivul de casare invocat a fost neîntemeiat, s-a avut în vedere și faptul că în cauză nu s-au evidențiat și alte încălcări ale legii care analizate din oficiu să ducă la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul T.A. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3061/2005. Penal → |
|---|
