ICCJ. Decizia nr. 3100/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3100/2005
Dosar nr. 2298/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa şi înregistrată sub nr. 1707/2004, condamnatul C.T. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 256/P/1998 a Tribunalului Bacău.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că situaţia materială a familiei este grea, mama sa este bolnavă, iar pensia pe care aceasta o primeşte nu este suficientă pentru a-şi asigura existenţa, iar casa în care aceasta locuieşte se află într-o avansată stare de degradare, fiind necesară prezenţa sa pentru a face reparaţiile ce se impun.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma verificărilor făcute, a constatat că mama inculpatului, în vârstă de 65 ani, este pensionară, beneficiind de o pensie lunară de 2.000.000 lei, locuieşte singură într-o casă, modest mobilată şi că, pentru a-şi completa veniturile, lucrează o suprafaţă de un ha teren arabil, pe care îl are în folosinţă de la părinţi.
În cuprinsul aceleiaşi anchete, s-a făcut şi precizarea că, în localitate, condamnatul este cunoscut ca o persoană violentă şi constituie un real pericol atât pentru familia sa cât şi pentru comunitate.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 581 din 15 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.T. cu motivarea că, în speţă, nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări speciale care să producă consecinţe pentru familia acestuia, aşa cum o cer dispoziţiile art. 455, coroborat cu art. 453 lit. c) C. proc. pen.
S-a mai arătat că acest lucru nu se impune şi pentru faptul că aşa cum rezultă din relaţiile primite, condamnatul prezintă un real pericol pentru mama şi sora sa, cărora le trimite numeroase ameninţări din penitenciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.T. solicitând a se constata că susţinerile sale, în sensul necesităţii efectuării de reparaţii urgente la casa părintească, sunt reale şi impune prezenţa sa pentru a înlătura producerea unor consecinţe mai grave.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 9/ P din 29 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu motivarea că din relaţiile conţinute în raportul de anchetă socială, nu rezultă cele susţinute de acesta că, dimpotrivă, mama sa realizează venituri atât din pensie cât şi din activităţi suplimentare, iar casa, deşi este veche, nu există pericolul de a se surpa.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.T., pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume necesitatea prezenţei sale în mijlocul familiei pentru a rezolva problema casei de locuit care se află într-o stare avansată de degradare şi care necesită reparaţii urgente pentru a nu se dărâma.
Recursul declarat de condamnatul C.T. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod justificat prima instanţă i-a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei pe considerentul că motivele invocate nu dovedesc existenţa unor împrejurări speciale de natură a produce consecinţe grave pentru familia sa, aceste susţineri fiind infirmate de constatările anchetei sociale efectuată în cauză.
În aceste condiţii, Curtea de apel, respingând apelul declarat de condamnat, a pronunţat o decizie care nu poate fi supusă vreunei critici de nelegalitate sau netemeinicie.
În consecinţă, neexistând situaţii ori împrejurări noi faţă de cele avute în vedere de instanţele de fond şi apel la judecata cererii, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.T. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 91 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3112/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
