ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 31/2005
Dosar nr. 6854/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 515 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului V.C. la două pedepse de câte 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat prevenţia de la 21 februarie 2003 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. 3 C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0.44 gr. de heroină şi suma de 272.000 lei dobândită de inculpat prin săvârşirea infracţiunii.
Instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 20 februarie 2003, inculpatul a vândut numiţilor P.S. şi P.G. câte 3 doze de heroină.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpat.
Parchetul prin apelul declarat a criticat hotărârea pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi a greşitei condamnări a inculpatului pentru două infracţiuni, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Apelul inculpatului a vizat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 438 din 10 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentinţa penală nr. 1168 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la o singură pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinându-se măsura confiscării heroinei şi a sumei de bani dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a reţinut că, în urma denunţului făcut de P.S. şi G., inculpatul a înmânat 6 doze de heroină denunţătorului P.G., reţinând că, este o singură infracţiune, deşi sunt doi cumpărători, aceasta fiind o infracţiune contra sănătăţii publice şi nu contra persoanei şi totodată circumstanţelor atenuante faţă de lipsa antecedentelor şi a poziţiei procesuale sincere.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 840/ A din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus respingerea apelului, ca nefondat.
Instanţa de control judiciar constatând că instanţa de fon a reţinut o situaţie de fapt corectă în raport de care a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, reiterând motivul invocat în apel şi anume greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră mult prea severă.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând din oficiu şi prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de art. 3899 pct. 14 C. proc. pen., care vizează reducerea pedepsei, constată că instanţele în raport de împrejurările concrete de măsura faptei şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, a făcut o corectă individualizare a pedepsei, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege ce reglementează infracţiunea, de pericolul social ridicat al faptei, dar şi în raport de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziţia sa procesuală sinceră, Curtea apreciază că, s-a acordat eficienţă maximă circumstanţei atenuante reţinute în favoarea inculpatului, încât o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, se va computa prevenţia inculpatului de la 21 februarie 2003 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 840/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 februarie 2003 la 5 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3098/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3100/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
