ICCJ. Decizia nr. 3098/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3098/2005
Dosar nr. 2248/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, ca instanţă competentă, a fost investită cu cererea de revizuire formulată de către revizuientul condamnat S.M.I., care solicită revizuirea sentinţei penale nr. 1042/2003 a Tribunalului Bucureşti, pe considerent că, faptei comise de către el, i s-a dat o încadrare juridică greşită, solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, iar pe cale de consecinţă şi reducerea pedepsei.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a ataşat dosarul în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1042 din 31 octombrie 2003, a cărei revizuire se solicită şi din care rezultă că, prin această sentinţă revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă şi în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, la data de 17 februarie 2003, în timp ce se afla în staţia de metrou, Gara de Nord, revizuientul i-a smuls din mâna părţii vătămate, E.I. o geantă de voiaj în care se aflau bunuri în valoare de aproximativ 2.000.000 lei.
Faţă de materialul probator existent în acest dosar şi de cazurile de revizuire înscrise la art. 394 C. proc. pen., Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 20 din 24 februarie 2005, a respins cererea, ca nefondată.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către revizuientul – condamnat, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 234/A din 29 martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât motivele invocate de apelantul-revizuient nu constituie cazuri de revizuire, cum în mod just şi în conformitate cu prevederile legii a reţinut instanţa de fond.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către revizuientul – condamnat, pe motiv că în mod greşit i s-a respins cererea de revizuire, deoarece fapta pe care a comis-o întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat şi nu de tâlhărie.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că, recursul de faţă este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Prin sentinţa penală nr. 1042 din 31 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi Decizia penală nr. 790 din 24 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin Decizia penală nr. 1586 din 23 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă şi în stare de recidivă post-executorie.
Din probatoriul de la dosar, rezultă în mod indubitabil că acesta, la data de 17 februarie 2003, în jurul orelor 21,15, a sustras prin violenţă o geantă de voiaj a părţii vătămate E.I.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele situaţii:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals.
Având în vedere dispoziţiile imperative înscrise la art. 394 C. proc. pen., în care se arată situaţiile când se poate solicita revizuirea, şi văzând motivele de revizuire invocate de recurent, privind greşita încadrare juridică a faptei comise, precum şi reducerea pedepsei, se constată că în mod just şi în conformitate cu prevederile legii, instanţele au respins cererea de revizuire, ca nefondată, deoarece, cele invocate nu constituie cazuri de revizuire, potrivit art. 394 C. proc. pen.
Conchizând că au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivele invocate nu constituie cazuri de casare şi nici de revizuire, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, potrivit dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.M.I. împotriva deciziei penale nr. 234/ A din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3096/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
