ICCJ. Decizia nr. 3127/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3127/2005
Dosar nr. 2233/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1817 din 15 martie 2005 (dosar nr. 7068/2004), secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.O. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., condamnatul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că la termenul când s-a soluţionat recursul nu a fost legal citat şi nu s-a asigurat prezenţa sa la instanţă.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la car s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane sau pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Motivele invocate de condamnat, ce vizează primele două cazuri de contestaţie în anulare, nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, petentul a fost legal citat la toate termenele acordate în cauză, fiind prezent la primele două iar, pe de altă parte, fiind vorba de un recurs la o cerere de recuzare, prezenţa părţilor nu este necesară. Neprezentarea petentului, legal citat pentru termenul când s-a soluţionat recursul, nu era de natură să împiedice judecarea cauzei, conform art. 291 alin. (2) C. proc. pen., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 314 C. proc. pen.
Ca atare, văzând şi dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de condamnatul R.O. şi îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei penale nr. 1817 din 15 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7068/2004.
Obligă pe contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3124/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3132/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
