ICCJ. Decizia nr. 3169/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 6/ F din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.I.N. și a dispus întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 222 din 17 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1177/2003, pe o perioadă de 3 luni, motivând că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 73/ A din 10 martie 2005.
Curtea, examinând potrivit dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., apelul declarat de parchet, prin prisma lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, cum și din oficiu, a constatat că acesta nu este întemeiat și a motivat că avându-se în vedere handicapul grav al minorului G.D.R., "sindrom nevrotic", și tratamentul pe care acesta trebuie să-l urmeze, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care este lipsit periodic și de îngrijirea mamei, atunci când aceasta se află internată în spital, a apreciat că se impune prezența tatălui minorului cel puțin pentru o perioadă relativ scurtă de trei luni de zile, pentru a asigura toate condițiile materiale și morale pentru ca starea sănătății minorului atât de grav afectată, să fie cel puțin ameliorată.
O astfel de împrejurare a fost asimilată de Curte, așa cum de altfel a stabilit și tribunalul, ca o împrejurare specială în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care determină ca executarea imediată a pedepsei să aibă consecințe grave pentru familia condamnatului, respectiv pentru minorul său.
împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, motivele de casare invocate fiind dispozițiile art. 3859pct. 171 și pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., admiterea, ca fondat, a recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel ca fiind nelegale și netemeinice și pe fond respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat G.I.N.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 456 C. proc. pen., competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei ce se execută de către petentul condamnat G.I.N. este numai instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Cum în speță, condamnatul se află în executarea pedepsei la Penitenciarul Colibași, județul Argeș, instanța competentă să soluționeze cererea, este numai Tribunalul Argeș.
Prin nesocotirea dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., Tribunalul Vâlcea a soluționat greșit cererea formulată de condamnatul G.I.N.
Procedând în acest mod, Tribunalul Vâlcea a pronunțat o hotărâre nelegală, situație ce trebuia constatată și înlăturată de Curtea de Apel Pitești în apelul declarat de procuror.
Prin hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Pitești, s-a comis o eroare gravă de fapt reținându-se în mod greșit că față de petentul condamnat G.I.N. sunt aplicabile dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru el și familia sa.
Instanțele de judecată nu au avut în vedere motivele pentru care condamnatul a solicitat prin cererea din data de 22 iunie 2004, întreruperea executării pedepsei, reținând cu totul alte motive decât cele invocate de condamnat în cererea sa.
Astfel, în cuprinsul cererii, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni "pentru a putea termina câtu-și de cât lucrările imobilului, pentru a asigura un acoperiș deasupra capului minorului în vârstă de 2 ani și 7 luni și soției mele".
Fără a modifica în vreun fel cererea inițială și a invoca alte motive în susținerea acesteia, Tribunalul Vâlcea, în lipsa oricărei probe, a reținut că este necesară prezența condamnatului, în familie, lângă copilul său minor pentru perioada cât concubina sa M.A., s-ar afla internată în spital, acoperind în acest mod lipsa și îngrijirea mamei minorului.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că numita M.A., concubina condamnatului și mama minorului G.R.D. să fi fost internată în vreo unitate spitalicească, timp în care minorul să rămână în îngrijirea altor persoane.
Totdeauna aceasta s-a internat numai împreună cu minorul, atunci când acesta din urmă a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru sindromul nevrotic de care suferea.
Același lucru, a reținut în mod greșit și instanța de apel, în cuprinsul hotărârii, în sensul că pe perioada cât concubina condamnatului s-ar afla internată în spital ar fi necesară prezența tatălui minorului "pentru a asigura toate condițiile materiale și morale pentru ca starea sănătății minorului .. să fie cel puțin ameliorată".
Nici instanța de recurs nu a observat, că în fapt, mama minorului nu a fost niciodată internată în spital, separat de minor, ci totdeauna împreună cu acesta, pentru tratament medical.
Ambele instanțe, prin motivele reținute, nu au avut în vedere conținutul cererii formulată de condamnat prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei numai pentru a definitiva lucrările de construcție a unei case de locuit și nicidecum pentru a sta cu minorul pe perioada cât concubina sa s-ar fi aflat în spital.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuată de Primăria Bujoreni, județul Vâlcea, nu a rezultat că persoana condamnată ar avea vreo casă în construcție și că aceasta ar fi necesitat prezența de urgență a condamnatului pentru definitivarea lucrărilor, de asemenea, nu se reține că numita M.A. ar fi fost internată în spital, timp în care minorul ar fi fost lăsat în grija altor persoane.
De altfel, hotărârea pronunțată în apel, la data de 10 martie 2005, este greșită și pentru faptul că s-a reținut că se impune întreruperea executării pedepsei pentru a se asigura prezența condamnatului lângă copilul său minor, pe timpul perioadei cât concubina sa s-ar afla în spital și pentru a-i asigura însănătoșirea, deși acesta decedase încă, de la data de 6 martie 2005, așa cum rezultă din certificatul de deces seria DP nr. 234438/2005, eliberat de Primăria sectorului 2 București.
La termenul de astăzi condamnatul G.I.N. a arătat că înțelege să retragă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
în consecință, urmează să se ia act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.I.N.
Conchizând, că în cauză au fost pronunțate hotărâri nelegale și netemeinice, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești va fi admis în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 3214/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3136/2005. Penal → |
|---|
