ICCJ. Decizia nr. 3207/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 508 din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive de la 14 mai 2004 la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o furcă cu trei coarne din fier, aflată la camera de corpuri delicte a instanței.
în temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit părții civile A.A.M. un ciocan cu coadă din lemn, aflat la camera de corpuri delicte a instanței.
A fost obligat inculpatul să achite C.A.S. Iași, suma de 4.000.000 lei, sumă actualizată la data executării și Serviciului de ambulanță județean Vaslui, suma de 4.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile A.A.M., M.N., M.C. și C.G. A fost obligat inculpatul să achite părților civile mai sus-menționate, sumele de 45.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul F.G. și victima M.C. locuiesc în satul Corobănești, județul Vaslui, și deși cu ani în urmă au fost în relații bune, în ultima perioadă între cei doi s-au stabilit relații de dușmănie, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr. 68/2001 a Judecătoriei Bârlad la pedeapsa amenzii penale pentru lovirea lui M.C.
în seara zilei de 10 mai 2004, inculpatul F.G. a plecat cu căruța pentru a duce niște gunoi pe un teren agricol proprietatea sa, aflat în extravilanul satului Corobănești. în căruță, inculpatul avea și o furcă cu trei coarne din fier, în lungime de 1,75 metri.
Tot în zona respectivă avea un teren agricol și victima M.C.
în jurul orelor 19,00, deși terenul său era mai aproape de satul Corobănești, victima M.C. s-a deplasat în direcția opusă satului, către terenul agricol aparținând inculpatului F.G., având asupra sa un ciocan cu coadă din lemn, în lungime de 36 cm.
Pe terenul agricol aparținând inculpatului, mai exact pe drumul ce-l mărginește, victima M.C. s-a întâlnit cu inculpatul F.G. Acesta a susținut că M.C. a început să-l înjure și să-l amenințe cu moartea, situație în care, s-a înarmat cu furca pe care o avea în căruță.
Inculpatul F.G. a mai arătat că apoi victima a încercat să-l lovească cu ciocanul, că el a ținut-o la distanță cu furca, determinând-o să se retragă, după care M.C. a aruncat cu ciocanul în direcția sa, fără a reuși să-l lovească, respectiv fără ca ciocanul să-l atingă pe inculpat.
Tulburat de această conduită a victimei și în condițiile în care victima se autodezarmase prin aruncarea ciocanului, inculpatul F.G. i-a aplicat lui M.C., în mod repetat, mai multe lovituri cu furca, cu partea metalică, atât în cap cât și peste corp, respectiv, torace.
Urmare loviturilor primite, victima M.C. a căzut la pământ, plină de sânge, fără a se mai putea ridica sau deplasa.
în această situație, inculpatul F.G. a luat de jos ciocanul lui M.C., a înhămat calul la căruță, a pus în căruță furca cu care a lovit victima și a plecat către domiciliul său din satul Corobonești.
După ce a parcurs cu căruța către sat circa 150 metri, inculpatul s-a intersectat pe drum cu martorii C.J. și S.M., care se deplasau de la Corobănești către satul Băncești. Inculpatul le-a relatat acestora că victima M.C. a venit pe terenul său înarmat cu un ciocan, cu intenția de a-l omorî.
Totodată, inculpatul le-a relatat martorilor că l-a lovit pe M.C., fără însă a preciza cu ce obiect, însă martorii au văzut în căruța sa furca cu cele trei coarne din fier.
în continuare, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, spunându-i concubinei sale P.V. cele întâmplate. Martorii C.J. și S.M. și-au continuat drumul, ajungând la locul unde era căzută victima M.C., plină de sânge, care nu se mai mișca și nu vorbea. Martorilor le-a fost frică să se apropie de victimă, astfel că și-au continuat drumul până în satul Băncești, unde au anunțat-o telefonic pe martora D.C., despre cele întâmplate.
Urmare acestui fapt, mai mulți cetățeni din sat, respectiv C.M., soția acestuia, O.N., V.G.C., V.C., V.S. s-au deplasat la locul unde era căzut M.C. și l-au adus în sat. Fiind întrebată de cine a fost lovită, victima l-a indicat ca autor al agresiunii pe inculpatul F.G.
Deoarece starea sănătății sale s-a agravat, M.C. a fost transportat la Spitalul Bârlad, de unde a fost trimis în aceeași noapte de 10 mai 2005 la Spitalul clinic de urgență Sf. Treime Iași, unde, cu toate îngrijirile medicale acordate, a decedat în ziua de 15 mai 2004.
Până la deces, în discuțiile cu rudele sale, victima M.C. l-a indicat în permanență ca autor al agresiunii pe inculpatul F.G.
Anterior decesului lui M.C., pe baza datelor medicale obținute, a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 137/ E din 14 mai 2004 de către Serviciul medico-legal județean Vaslui care a concluzionat, provizoriu, că victima M.C. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive cu minimă înfundare temporal dreapta, o contuzie hemoragică centrul oval drept, o hemoragie subarahnoidiană, o plagă contuză frontală dreaptă și parietal stânga, o hemoragie subconjuncțională ochi stâng, leziuni produse prin lovire cu și de un corp dur (posibil furcă), care pot data din 10 mai 2004 și care au pus în primejdie viața victimei.
Ulterior decesului, s-a întocmit raportul de constatare medico-legală (necropsie) nr. 2483 din 2 iunie 2004 de către I.M.L. Iași.
Din concluziile acestui raport de necropsie a rezultat că moartea lui M.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui politraumatism, cu traumatism cranio-cerebral (contuzie și dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană, fractură de calotă craniană) și traumatism toracic (fracturi costale multiple cu contuzie și ruptură pulmonară, hemotorax); aspectul și topografia acestor leziuni pledează pentru producerea lor prin loviri repetate, cu corpuri și mijloace contondente.
Având în vedere concluziile medico-legale, prima instanță a apreciat că între agresiunea comisă la 10 mai 2004 de inculpatul F.G. asupra victimei M.C. și decesul acesteia din urmă, există legătură directă de cauzalitate.
în drept, fapta inculpatului F.G. de a aplica, la data de 10 mai 2004, lovituri repetate victimei M.C., cu o furcă cu coarne din fier, peste cap și corp, cauzându-i leziuni grave, ce au condus la decesul acesteia la data de 15 mai 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
în condițiile în care s-au derulat faptele, prima instanță a apreciat că inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de conduita agresivă a victimei, astfel că în favoarea acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.G. care a susținut că a comis fapta, întrucât a fost amenințat cu un ciocan de către victimă. Totodată, inculpatul a solicitat o redozare a sancțiunii aplicate, având în vedere vârsta sa înaintată și o diminuare corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Prin decizia penală nr. 114 din 18 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 586/2005, a fost admis apelul declarat de inculpatul F.G. împotriva sentinței penale nr. 508 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, sentință care a fost desființată în parte și, în rejudecare:
A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
A fost redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul, corespunzător culpei victimei de 40 %, astfel:
- către părțile civile A.A.M., M.N., M.C. și C.G. de la 45.000.000 lei la 21.000.000 lei;
- către C.A.S. Iași, de la 4.000.000.000 lei la 2.786.816 lei;
- către Serviciul de ambulanță Vaslui de la 4.500.000 lei la 3.039.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestarea preventivă cuprinsă între 15 decembrie 2004 - 18 martie 2005.
A fost menținută starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Iași a reținut că, în mod nelegal prima instanță nu a precizat cu exactitate contribuția victimei la comiterea faptei de către inculpat, cu efecte și asupra rezolvării laturii civile a cauzei.
Apreciind culpa victimei ca fiind în proporție de 40 %, instanța de apel a diminuat pedeapsa aplicată inculpatului și corespunzător, cuantumul tuturor despăgubirilor civile acordate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.G. care, prin apărătorul ales a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9 teza II și pct. 14 teza I C. proc. pen.
în principal, inculpatul a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel, întrucât considerentele hotărârii sunt contrare dispozitivului, mai exact, deși în motivarea deciziei instanța face referire la o diminuare a pedepsei la 5 ani închisoare, în dispozitiv se stabilește o reducere a pedepsei la 6 ani închisoare.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia până la minimul general, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei și dându-se o mai mare eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea sa de instanțele de fond și apel.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Probele administrate în cauză au demonstrat că victima a avut inițiativa conflictului, având un comportament care i-a indus inculpatului o temere puternică, o tulburare însemnată, aptă să-i obtureze procesul ideatic și să lase instinctul de conservare să-l domine.
Tulburarea și emoția sub care inculpatul a acționat, determinate de provocarea venită din partea victimei, au justificat reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea inculpatului de instanțele de fond și apel.
Sub aspectul individualizării pedepsei, ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor că aibă o conduită corectă.
Pedeapsa nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății.
Pentru ca pedeapsa să contribuie la îndreptarea inculpatului, ea trebuie să fie bine gândită, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta și să-și propună să nu mai repete infracțiunea.
Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ține seama de latura morală a omului, de capacitatea acestuia de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Revenind la speță, trebuie avute, de asemenea, în vedere, relațiile conflictuale preexistente între părți de mai mulți ani (inculpatul fiind condamnat la amendă penală pentru un incident avut anterior cu victima), pe fondul cărora s-a grevat fapta comisă; persoana inculpatului care la data săvârșirii infracțiunii era în vârstă de 80 ani, vârstă la care reacțiile sunt mai dificil de controlat, starea gravă de sănătate a acestuia, constatată medico-legal, precum și conduita sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta comisă.
Față de cele menționate mai sus și având în vedere și contradicțiile existente între considerentele deciziei din apel și dispozitivul acesteia, vizând reducerea cuantumului pedepsei, în considerente se face referire la o diminuare a pedepsei la 5 ani închisoare, iar în dispozitiv pedeapsa este redozată la 6 ani închisoare, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 114 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Iași.
Va casa în parte decizia penală, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
Va modifica cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F.G., în sensul că o va reduce de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 mai 2004 la 23 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3210/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3214/2005. Penal → |
---|